DESPRE BUCURIA DE A PLATI

Ne putem vedea dupa un drum parcurs prin viata, carand in spate o cruce grea, cu lemnul tare format din vina, regret, remuscare, decizii luate fara de minte sau cu mintea din acel moment din trecut. Ne putem vedea goi, sub povara biciului constiintei. Si singura consolare care ramane in astfel de momente, din fericire trecatoare, este bucuria de a plati.
Ce inseamna ea ? Ei bine, sentimentul de vinovatie este unul dintre cei mai hotarati calai ai sufletului uman. Pentru ca in general el se naste din greseli irevocabile. Si undeva aceasta tensiune trebuie sa se elibereze. Daca nu se elibereaza, da nastere delirului. Da nastere nebuniei. Si se elibereaza in sentimentul de bucurie ca platesti pentru raul facut si pentru care iti este imposibil sa te ierti.
E un masochism ciudat acest mecanism. Dar are de-a face tot cu echilibrul. Totul, absolut totul tinde sa se echilibreze, gasind cele mai ciudate cai pentru a face asta. Si platind cu singuratate, cu depresie, cu lipsa oricarui gest de afectiune, in fapt, iti eliberezi fiinta. Desigur, descarcarea in bucuria de a plati nu este accesibila tuturor. Izvorand dintr-un exces de EQ, se produce in sufletele care au refuzat “carapacea”.
Carapacea sufletelor este chitina tuturor dezamagirilor, care a absorbit interiorul fiintei pe care o ascunde, lasand-o goala, in spatele unui zid impenetrabil. Acolo apare raceala, dezinteresul, egoismul si indiferenta, acolo in interior, toate dispar si se pierd, acolo in interior toate isi pierd sensul.
Si poate ca asa se nasc oamenii practici, cu ganduri practice, cu vieti practice si cu sentimente … practice. Decat asemenea pedeapsa… voi prefera mereu sa-mi gasesc linistea in bucuria de a plati.