Zice ca traia odata intr-un sat de munte, din cele cu case imprastiate de se pisau cu bolta cei din deal in curtile vecinilor din vale, un geamgiu. Si mai zice povestea ca geamgiul nostru isi avea casa tocmai in valea vailor, unde se aduna pana si urina celor mai nenorociti dintre sateni. Intr-o mizerie crunta isi ducea zilele, insa nu asta il face eroul povestirii noastre.
De dimineata isi incepea ziua ridicand in spate geamurile grele fixate pe rama lor de lemn si pornea pe cararile satului urland cat il tineau puterile: Geamuuuuri ! Cumparati geamuri ca-s femeile proaste si curve si vai mama lor… Geamuuuuri !!!! Geaaamuuurrriiii si nu futeti la gaura nepotrivita ca va ragaie popa la cap si ea o sa-ti joace pe cosciug… Geaaaamuuurrriii !
Era precum ceasornicul geamgiul acesta caci dis de dimineata inainte sa apuce sa cante cocosul el incepea cu vocea cantata, aidoma unui popa plictisit de slujba si ametit de vinul de impartasanie, sa trezeasca tot satul. Erau zile cand nu vindea nimic, erau zile cand vindea cate o bucata de sticla de-si cumpara paine ca sa poata strecura prin ea posirca ieftina pe care obisnuia s-o toarne pe grumaz.
Si-si atrasese ura femeilor din sat care in mare taina se adunara in piata mare si hotarara sa-l puna la punct pe nenorocitul care facea zilnic sa creasca inima si-n cel mai “papucar” dintre barbati. Ba unele chiar isi luau omorul o data la cateva zile cand barbatii lor ametiti de alcool se treazeau in urletele hipnotice ale geamgiului si tabarau pe ele cu palmele muncite si pline de bataturi.
Acolo in piata mare, dupa orele amiezii cand barbatii se aflau la munca prin paduri, femeile urzeau grozavia. Hotarara sa le aduca acolo pe babele Eufrosina, Sofronia, Elisaveta si Paraschiva, ale mai prolifice vaduve ale satului de ingropasera n. numar de barbati si traisera fericite inca multi ani dupa ei, lasandu-le mormintele prada trecerii timpului si-a buruienii.
Si soptira babele intre ele, bolborosira si ridicara din maini a pedeapsa pentru ca apoi sa adune intreaga muierime in jurul lor si sa le spuna: “Sa aduceti maica o fata frumoasa, s-o duceti la usa geamgiului cum ca ar fi chipurile saraca, sa-l faceti pe nenorocit sa-si topeasca inima si sufletul dupa ea si ea sa-l otraveasca prin iubire intorcandu-i-o impotriva. Aduceti dara la voi pe Victoria popii ca-i cunoscuta de fata priceputa si vrednica de asemenea taina.”
Noaptea tarziu, geamgiul veni acasa injurand si pizduind, amintindu-si din cand in cand ce duce in spate si printre vorbe grele mai urland si “geaaaaaaaa-muuuuuuriiii !” Si dand sa intre in propria casa, gasi pe pres mandra minune intinsa, dormind, cu cositele sub cap si palmele sub cosite. Se apleca deasupra ei mirosind-o sa vada daca-i bauta caci in mintea lui numai bauta putea sa fie, dar nu era. O lovi usor cu piciorul sa vada daca-i moarta, dar fata icni usor. Mare minune !
Se apleca si-o lua pe brate dupa ce-si dete geamurile jos din spate. Si asezand-o pe ponevile din casa, ii dete zeama de cartofi cu lingura de lemn, sa se intremeze. Azi asa, maine asa, chipurile fata incepu sa miste pana-i paru sanatoasa dar amnezica nevoie mare, ca nu stia de unde vine si incotro se indreapta.
Incepu fata sa deretice prin casa, sa-i faca batranului supe si noaptea sa se strecoare langa el cu trupul ei gol, lunecand pe sub ponevi cu buzele, cuprinzandu-i madularul si golindu-l de smegma, sarutandu-l peste bucile zbarcite si asezandu-se cu fundul roz la el, ca sa-i faca in ciuda pulii, pana cand incepu mosul sa dea la ea precum da muflonul la vulpea adormita si luata prin surprindere.
Dar nimic nu se schimba si dupa o luna de zile incheiata timp in care fata popii mai ca nu incepuse sa schimbe graiul de om cu behaituri, geamgiul continua sa ponegreasca femeia si s-o batjocoreasca la rasarit de soare. Apoi babele se sfatuira intre ele iarasi cu dusmanie, hotarand sa afle ce-i baiul in fapt si apoi satisfacandu-si curiozitatea sa-l omoare cu manuta fetei popii care in pragul nebuniei avea sa devina curand nefolositoare.
Zis si facut, dupa a doua luna incheiata, dupa o noapte salbatica in care fata popii primise nevastuica in toate vizuinile, isi lua inima in dinti si-l intreba pe hatru: “Iubitule, de doua luni ai femeie langa tine si te bucuri de ea si de parfumul ei, mai mult, e tanara si-ti umple inima dar iti goleste madularul si totusi, nu te opresti din cartit si zi de zi dimineata umpli satul cu vorbe de ocara. De ce nu te opresti si nu te bucuri de iubire ?”
Geamgiul o privi lung si dupa un moment prelung de tacere grava, rosti morocanos: “N-ai intrebat si nu tzam spus, ca nu pareai ca vrei sa stii, dar yo cu o iubire am copilarit, cu o iubire o sa mor. Nu m-a mintit, nu m-a inselat si nu m-a parasit niciodata, cum stiu ca nu m-o parasi in veci… si de-oi muri, de mana ei oi muri si ea mi-o fi vaduva. O cheama Mona.” Si scoase mosul din buzunare sticla de plastic si sorbind din lichidul albastru se uita la fata intelegator si-i spuse:
“Voi n-o sa ma curatati pe mine ca Mona m-o facut puternic. Nici tu, nici ma-ta. S-o intrebi pe ma-ta despre mine. Acum du-te la tac-tu si spune-i ca-l saluta geamgiul si du-te la mata si-i spune ca Marinica inca-i viu, ca nu-i poarta pica ca l-o ales pe popa de instarit ce era si ca n-o mai uraste c-o hotarat sa fuga-n ziua nuntii. Si mai spune-i la ma-ta ca nu il doboara pe Marinica un futai.”
