Proaspat intrat pe portile Tartarului, Miroslav nu isi putea stapani uimirea si afisa grimasa omului care privea ceea ce nici nu-si imaginase ca va vedea vreodata. Marii regi ai trecutului erau redusi la biete si patetice trupuri de carne ducandu-si pedepsele umilitoare la indeplinire fara a parea ca se pot in cel mai marunt chip opune. Omul devenea egal pe acel taram care fumegand, parea in ochii lui Miroslav justitia perfecta, macar din pricina faptului ca in acel spatiu atemporal cersetorul se contopea cu imparatul.
Drumul se ingusta formand un culoar de stanca lasand loc de-o parte si de alta unor camere sapate-n piatra in care erau expusi probabil dint-un motiv fetisist numai de Hades stiut, cei mai pedepsiti dintre pedepsiti. Pe placi de bronz deasupra fiecarei incaperi era batuta-n bronz povestea pedepsitilor. Apa si foc tasneau de peste tot la intervale nebanuite si urlete de lupi se auzeau de nicaieri. Iar Miroslav pasea incet si adaugat prin coridorul caznelor.
Privi in dreapta si vazu cu ochii injectati de groaza cum o femeie prinsa-n lanturi era sodomizata si slobozita in toate cavitatile de o sumedenie de creaturi lumesti: iepuri, cai, rinoceri, magari, tigri, lupi, ursi si-un mic soricel stateau la coada intru indeplinirea pedepsei. Pare-se femeia care era de-o frumusese rara avuse toata viata soti pe care ii ademenise-n mreje si-i ucidea injunghiindu-i tot in al doilea an, iar cu al lor sange se imbaia ca sa ramana vesnic frumoasa. Isi alegea doar soti bogati care sa-i satisfaca mofturi, in timp ce ea cu gradinarii si slujitorii cei umili, in dormitoare se destrabala nepasatoare.
Privi in stanga si-un barbat era cu forta aplecat de sase tapi ce-i semanau perfect lui Pan. Degeaba incerca barbatul sa scape de corvoada si dadea neputincios din maini. Scaparea nu-i era la indemana. Purta pe cap un fel de caciula precum vazuse Miroslav la marinarii comercianti veniti din tari indepartate, iar cu un ochi privea ceacar si plin de pizma-n departare. Din spate venea tras cu lanturi un omulet mai mic de stat, cu capul mare. Parea oriunde c-are loc, parea mereu ca face “poc”. Tapii il luau cum iei berbecul ca sa spargi portile din lemn si cu avant il infigeau pe omuletul disperat tocmai in fundul aplecatului. In aer omuletul urla si dand din picioruse parca vroia sa isi ia zborul, pana ce urletu-i devenea trist si parca tot mai … infundat. Ambii mintisera se pare si-adusesera impreuna o saracie lucie si foarte mare disperare intr-un tinut indepartat.
Ingrozit Miroslav o lua la fuga spre capatul coridorului. Acolo ramase teapan precum batul infipt in balegar caci in fata sa se intindea o ditai prapastia de netrecut. Parea ca nu mai este cale de-acolo pentru muritori si il cuprinse disperarea. Se arunca la pamant si incepu sa isi zmulga parul din cap lasand lacrimile sa-i curga pe obraji, apoi se ridica si dete sa faca cale-ntoarsa.
Cand… o minune se arata..ce pare om.. sau chip de fata…sau demon, lup .. sau toti odata. Ca aburul apare parca si i se contureaza-n fata, o fiinta rece ca de gheata.
- Hades … sopti Miroslav
- Despulatule …
- Hades .. am nevoie de ..
- Toti aveti nevoie de cate ceva… stiu dupa ce ai venit, caci toti umblati dupa placere.. dar eu voi fi indurator…dupa ce-ti vei primi pedeapsa. Te voi lasa sa zburzi prin lume la fel cum o faceai odata.
Auzind de pedeapsa Miroslav cotrobai repede in sacul sau dupa unealta draceasca si sufla o data sperand din tot sufletul ca Hades sa adoarma. Nimic. Si mai suna o data. Si inca o data. Si inca odata. De noua ori suna Miroslav tuguind buzele pe instrumentul de suflat al lui Pan, pana simti ca i se moaie genunchii.
Noua pule mandre si semete i se ridicau dintre picioare.
- Biet muritor, tot ce-ai trait, tot ticluit de zei a fost, sa nu incerci sa ne infrangi, ca-i timp pierdut fara de rost ! Adormi… si mergi in lumea ta.. cu noua pule-ntre picioare… si-atunci cand ai sa vrei sa futi… sa nu ai nici o pula tare.
Miroslav se trezi in patul sau de acasa. Era dimineata, era in sat, inconjurat de noua fete tinere si goale, virgine de-ar fi fost sa le dea crezare. Il sarutau pe tot trupul si parfumul de flori din parul lor inunda incaperea.
Spune legenda ca urlet ca urletul de-atunci al lui Miroslav n-a mai vazut Pamantul si nu vazuse nici pana atunci, nici chiar de la titani. Un urlet care a strabatut norii si s-a spart de bolta cereasca… intrand in Olimp.
