Omul, ca un nou brand in lume, zice-o legenda din trecut
Statea umil si trist in tufe, gandindu-se la absolut
Cand o maimuta din copac il intreba lucru firesc
“Vrei omule, stapan al meu, umila pula sa-ti belesc” ?
Omul, privind cu ochii tulburi, ranjind a pedofil belgian
In timp ce ii sufla in cur un crivat d’ala eolian
Urca pe branci pana-n copac si-si scoase pula la maimuta
Care-ncepu sa isi perinde pe ea in sus a sa limbuta.
“Iti place asta, pui de om ?” il intreba soptit primata
“Lasa-ma numai sa te leg si iti arat ce stie fata”
Iar omul extaziat la culme, cu ochii jilavi, pofticios
Se si lasa legat de trunchi, cu scrotu-i atarnand in jos.
Atunci maimuta inceta sa il mai farmece si scoase
De undeva de sub blanita, un fir rosu de matase
Pe care i-l lega de pula si-nconjurandu-i-o cu el
Facu un nod pana la sange cu un vadit exces de zel.
Apoi din pom zmulse o craca si incepu sa-i dea la scrot
Pana cand omul varie trist… si in final, varie de tot.
Si-asa se pare-a aparut, frumosul fir de martisor
Simbolizand matasea rosie si albul variat cu dor.
Morala ne invata simplu, sa ne vedem umili de treaba
Sa nu ne aruncam invidii, sa nu scuipam cuvinte-n graba
Sa nu privim alta ograda, iar de apare vreo maimuta
Sa n-o lasam sa ne seduca si sa ne lege, vai … de putza.
