Noaptea se unduia pe corpurile unui El si-al unei EA,
Strangand in umbra pumnului cearsafurile lor de catifea
El o tragea spre el, ea se-mpingea… si nu parea
Ca doar de-o noapte sunt acolo iubindu-se asa.
Se cautau dezpietriti, se doreau, se sudau
Gemeau, muscau, se mangaiau, se zgariau
Iar ploaia le vorbea despre o zi din trecut
Si despre banca pe care straini, s-au cunoscut.
El, stangaci, cu bastonul, o atinsese pe ea
Si se scuza timid, caci era orb, nu vedea
Iar ea, privindul, il mangaie usor peste buze
Aruncandu-i ocheade de om surd, confuze.
S-au luat de mana si incet, au plecat
Pe alei, prin parc, cu pas leganat
Fara nevoie de multe cuvinte
Caci dragostea nu vorbeste, se simte.
