El o cauta in toate buzunarele sufletului si negasind-o urla,
Ea nu-l cauta.
El obosea sarutandu-i trupul in timp ce ea visand, dormea,
Ea nu-l saruta.
El cerceta cu privirea gradinile cautand flori demne de ea,
Ea nu-l pretuia.
Au trecut zilele, noptile, s-au ofilit florile, o cauta,
Ea nu il vedea.
Au trecut ani, s-au nascut demoni, au pierit dusmani si s-ar fi putut termina asa,
Dar el a intrebat-o timid “De ce nu pretuiesti dragostea mea ?”
Ea i-a raspuns mut, a tacut, i-a pus pe buze un sarut si-a plecat,
Nu l-a mai cautat.
Mormintele lor s-a intamplat sa stea, peste ani, alaturat
Pe -al ei, ca epitaf “te-am iubit”, pe-al lui “ne-am macinat”.
