Sanatoriul parea desenat in creion, ca un contur de taciune pe fondul rasaritului sangeriu, estompat pe alocuri in ceata care-l invaluia, absent si fantomatic, strajer de beton al unei gradini goale ale carei alei pareau sa vesteasca pustiirea.
Ea, catatonica, intinsa pe patul ingust din camera tapitata, privea in gol prin ochii caprui, inventand parca un punct fix … intr-un punct fix … intr-un punct fix. Frumoasa, dar neingrijita, ametita de sedative, murmura ceva ce semana a cantec, printre buzele intredeschise si uscate de sete.
Pana acum nu venise. O lasase acolo toata ziua, in lumea ei alba, drogata, legata ca nu cumva sa se raneasca… de disperare… de durerea de a nu-l fi simtit astazi. Ferestrele mici vegheau camera imobile de la inaltimea celor doi metri si jumatate, ingalbenite de vreme, ciobite de timp, inramate intr-un lemn gri cu vopseaua sarita. Iar el… “nu avea sa apara” gandi ea balansandu-se tot mai tare pe pat si muscandu-si cu dintii incheietura mainii suficient de tare incat ceva in ea sa se trezeasca si sa uite pentru o clipa de efectul sedativelor.
Geamurile incepura sa vibreze usor, ca un zumzet de bondar, deschizandu-se brusc si trantindu-se de perete… o data…de doua.. de trei ori… lasand pala de vant rece si proaspat care inundase incaperea sa o invaluie, mangaindu-i pielea, dezvelind-o de asternuturi, sufland salbatic de pe ea ultimul petec de textila si oprindu-si vuietul in fata ei goala, calma, senina si zambitoare.
Disparuse camera cea alba, acel recipient al singuratatii care-i mistuia zilele, disparusera doctorii de pe coridoare, disparusera barele de fier de la geam, disparuse ea cu totul si se gasi intr-un spatiu necunoscut, strain, intr-un intuneric deplin. Si totusi, nici un fior de teama nu-i intetea zvacnirile inimii, il simtea acolo, ca pe o umbra suprapusa peste acel intuneric, simtindu-i bataia aripilor puternice, simtindu-i bratele pe talie mangaind-o, ghidand-o undeva in intunericul de taciune.
In fata ei se deschise o usa din lemn si un miros de lemn de trandafir ii inunda fiinta. Talpile goale paseau pe parchet in incaperea plina de lumanari negre care ardeau la unison. Iedera inconjura peretii delimitandu-i, aratandu-i ei ca sunt acolo, ca exista, alti patru pereti, negri ca noaptea, imbracati cu frunze de plante cataratoare. Tavanul era bolta unei jungle, zeci de coroane de copaci in care ciripeau felurite pasari, deranjate doar de papagalii multicolori care din cand in cand zburau de pe o creanga pe alta, cautandu-si partenera, lovindu-si ciocurile, croncanind si ei instinct si iubire.
Se simti asezata usor pe patul moale din mijlocul acelei magice incaperi si reusi sa-l desluseasca in intuneric. Ii vedea conturul chipului aspru, ochii mistici care luceau asemeni taciunilor incinsi parand ca ascund lumi nebanuite si secrete ingrozitoare, spatele puternic, bratele care ar fi putut muta parca universul din locul sau, aripile osoase acoperite de piele groasa si neagra pe care le tinea stranse, cat mai stranse ca nu cumva sa-i tulbure ei vederea spre tavanul cu minuni.
O saruta si ea ii simti buzele si caldura, in timp ce se impingea in el, cautandu-i parca sufletul, cautand in durere placere, gasind-o si invelind cu ea propriul suflet. L-ar fi iubit si daca el i-ar fi infasurat in jurul inimii sarma ghimpata. Si daca ar fi facut-o bucati de vie incepand lent de jos, tot l-ar fi iubit pana la ultima respiratie. Iar el stia .. cumva stia, cumva intelegea sufletul omului pe care incerca sa-l inspire usor in el, ca nu cumva sa-l fure cu totul si sa-l atraga pentru eternitate in lumea umbrelor. Nu era dat sa fie atunci, nu era dat sa fie asa.
Si ea … zambind.. epuizata … multumita.. fericita.. a adormit.
Si dimineata stralucea in toata puterea ei, ridicand cu palmele ei enorme de lumina un soare care anunta o alta zi de arsita.
- Mereu adoarme dimineata domnule doctor, doarme toata ziua, iar noaptea sta acolo si se balangane precum o stafie, privind in gol…
- Ei, las-o in pace … suflet chinuit, nu cred ca-si mai revine. Sa nu uitati sa-i dati medicamentele. Si nu va apropiati de ea, poate deveni periculoasa !
- Am inteles, domnule doctor ! Sa aveti un sfarsit de saptamana placut !
- Ah … si .. cumparati-i o ciocolata, treceti-o la protocol, din partea mea… cred ca ieri a fost ziua ei.. asa scrie pe fisa ..
