Ieri aveam 16 ani. Un gand aparea de nicaieri, in secunda doi faceam bagajele iar a doua zi eram in tren in drum spre mare. Singur. Imi aduc aminte ca nici nu mi-am udat picioarele atunci. Am fost sa ma plimb. S-a intamplat si sa scap o fata naiva din mainile unor rusi care mi-ar fi putut sfarama capul in palme, s-a intamplat sa stau cu o saptamana mai mult decat planuisem, sa traiesc din tot felul de mici gainarii, sa imi castig bucata de pamant pe care imi plantasem cortul in camping.
Erau acele vremuri nebune. Ascultam Mambo Italiano, era o mare chestie piesa pe atunci. Ma uitam peste tot, ochii mei nu scapau nimic. Doar cand ma gandesc simt razele soarelui arzandu-mi fata. Simt sarea din aer. Simt Costinesti-ul. Pe atunci intreaga lume era a mea. Era suficient sa imi doresc sa merg intr-o directie si chiar daca ar fi fost la capatul celalalt al galaxiei simteam ca pot ajunge acolo. Timpul trecea invers. Dualitatea sufletului meu nu era atat de evidenta. Pe atunci conducea dracusorul. Apoi … dracusorul a devenit demon. M-a chinuit in anii ce-au urmat cu un sadism rusesc. Eu am zambit de fiecare data cu masochism. Astazi… sunt un ocean de liniste. Asta inseamna ca am imbatranit, ca m-am stins sau pur si simplu sunt mai intelept ? Poate am murit.Doamne ce drac de copil am fost !
Mi-e dor sa derulez o caset audio cu un creion. Mi-e dor sa am 16 ani. Sa ma gandesc la hamsii. Sa ma scotocesc prin buzunare dupa bani de doua tigari la bucata. Sa n-am baterii pentru walkman. Sa imi necajesc vecinii. Mi-e dor sa ma bat. Mi-e dor sa fur. Mi-e dor sa cad si sa ma lovesc. Mi-e dor de o baie calda dupa ce vin acasa plin de praf de la fotbal. Mi-e dor sa ma simt invincibil. Mi-e dor sa-mi imaginez cum voi fi intr-o zi adult si voi conduce o decapotabila. Mi-e dor sa-mi imaginez orice imi imaginam atunci. Mi-e dor sa fie toti ai mei mai tineri. Nu stiu daca ma intelegi… si nici nu conteaza..cititorule… imi scriu mie defapt. Pentru ca uneori mi-e dor.
Unde sunt azi ? Si care e numele meu ?
