03.33 AM
Nu mi-am putut explica niciodata puterea noptii de a induce o stare atat de profunda in subconstientul uman. Ca si cum toate amintirile, refularile, frustrarile, neimplinirile, ideile sumbre, s-ar aduna toate intr-un punct, culminand cu un big bang interior, nascand un univers de neliniste contagioasa care nu se mai poate expanda dincolo de trup. Presiunea e uriasa si intrebarea e simpla: cat de grava este nebunia in care ma balacesc si in ce va culmina ea in final ? E plin de genii la toate colturile in ultimul timp, e plin de oameni care cred ca stiu exact ce ai si care cred ca sunt in masura sa iti puna in palme elixirul vietii, cu conditia sa-i crezi pe cuvant. Oameni care daca te-ar cunoaste mai bine s-ar simti in fata ta ca niste papusi de carpa in fata unui tren marfar, oameni care nu au alta ocupatie decat aceea de a fi geniali, traind pe val momentul de glorie din mintea lor. Poate ca ei nu au ajuns inca la metastaza nebuniei si fara sa stie, sunt pe stand by. La ce bun atata genialitate cand in final, totul se sfarseste cu cateva lopeti de pamant presarate frumos peste fruntea ta ? Nu exista genialitate. Nu exista nimic si nu vorbesc la randul meu ca unul care stie ci ca unul care a decis ce vrea sa creada in ceea ce il priveste strict pe el. Totul este o irosire primitiva a tot ceea ce primim fara drept sa stapanim in perioada finita cat ne e dat sa perindam aceasta planeta. Razboi, foamete, trafic de influenta, abuz de putere, conflicte de interese, manipulare, boala, o latura a fiintei umane careia nu-i gasesc nici un fel de justificare, nici macar aceea de a pastra echilibrul intrucat Universul singur se poate ocupa de acest aspect fara interventia umana. Cand imi imaginez totul vazut de sus, imi imaginez un spectacol haotic in care castele de nisip construite cu atata migala sunt daramate fara motiv, sunt reconstruite, daramate, reconstruite, daramate… de prea multe mii de ani. Ma intreb cum de nu ne e frica de oglinzi. Ar trebui sa acceptam ca suntem pe jumatate demonici, ar trebui sa avem taria de a striga asta pe strazi si in piete. “Sunt diabolic ! Sunt egoist ! Am ales sa nu aleg defapt nimic ! ” Nimeni n-ar putea arunca primul piatra, pentru ca microbul zace in fiecare dintre oameni. Se pare insa ca o teama ascunsa ne fereste de piatra Constiintei care ar putea sa zboare spre fiecare dintre noi din interior. Asta ar putea sa fie mai dureros decat 1000 de pietre obisnuite. Omenirea e prinsa intr-un ciclu plictisitor al nasterii si al mortii, al varsarilor de sange si al imbratisarilor. Nu cumva am inteles prost conceptul de Ying si Yang? Nu este o intrebare retorica, este o intrebare sincera, eu chiar nu cunosc raspunsul si ar fi absurd sa pretind ca il stiu. )3:49 AM .. e inca noapte.. inca insomnie.. Dimineata vine cu ritmul ei, cu acel efect al lui Pavlov materializat in problemele cotidiene care vin odata cu ziua si trecerea noptii si atunci toate vor fi pentru 12 ore date uitarii. Pana cand …se va face noapte din nou. Daca e un blestem, cui sa multumesc ?
