Da… am terminat cu comentariile. Raman desigur vizibile comentariile care deja au fost aprobate, comentarii de la cititori carora le multumesc cu sinceritate pentru timpul acordat acestui blog.
Am terminat cu comentariile zic, pentru ca acest blog inceteaza a mai fi un blog. El nu moare, nu se impotmoleste ci mai degraba se transforma. Pana acum o vreme, cautam dialogurile. Subit, ele nu imi mai lipsesc. Fiecare zi vine cu noi revelatii. Si ultimele dintre ele imi vorbesc despre cum lucuri care imi pareau firesti sau lipsite de valoare capata o mare greutate iar cele in care obisnuiam sa ma pierd precum nebunii, imi par la fel ca praful purtat de vant.
“The world is changing, music is changing, even drugs are changing. You can’t stay in here all day dreaming about heroin and Ziggy Pop.” Stiti ? Trainspotting !
Asa este. Totul se schimba. Si eu ma schimb… sau poate doar imbatranesc.
Nu mai am nevoie sa fac pe desteptul, nu mai am nevoie sa imi impun punctul de vedere, nu mai vreau sa aduc argumente, sa caut si sa aduc solutii ca sa fiu primul, sa pretind ca am gasit cheia unui raspuns pe care generatii de filozofi au murit cautandu-l, nu mai vreau sa… nimic.
Vreau sa-mi vad de scris, indiferent daca o fac bine sau nu, pur si simplu vreau sa imi vad de scris … in liniste. Voi scrie lucruri mai personale, uneori povesti, poezie, ma voi stradui sa nu mai dau verdicte, sa nu mai am solutii la problemele lumii, per general ma voi lupta cu mine sa-mi inving slabiciunile care izvorasc din aroganta si din impresia de intelegere a secretelor universului. Devin mai mic de azi, mai invizibil, mai adaptat la conditia mea de … muritor. Tot ceea ce-mi doresc este ca revelatiile sa continue.
Va multumesc !
