Voci intre voci

Oamenii striga de cateva zile. Vocile spun ca s-au saturat de hotie, de coruptie, de nivelul de trai scazut care pretinde din partea omului de rand un spirit de competitie de care acesta nu poate da dovada cu usurinta. Poate din pricina faptului ca vechile generatii pur si simplu nu sunt capabile sa tina pasul, formate in sistemul comunist, sau poate din pricina faptului ca si pentru elite e destul de dificil. Daca stau putin sa ma gandesc nu sunt in masura sa pretind ca inteleg pe deplin cauzele, insa sunt in masura sa imi guit parerea.

Nu sunt putin cei care spun ca oamenii aflati in strada nu stiu ce vor, in sensul in care le-ar lipsi intelegerea functionarii organelor statului. Idee care duca la aceea ca cetatenii n-ar fi in masura sa pretinda, in fapt nimic. Dar ce se pretinde defapt ? Multe, de la demisia actualului guvern hot si corupt la justificarea unor sume de bani incredibil de mari cheltuite doar pentru ca “s-a putut”, la inlaturarea unui presedinte care in cativa ani a reusit sa detina puterea absoluta tinand strans in pumn functionari slugarnici pe modelul “daca nu esti cu mine esti impotriva mea”. Se cer servicii prompte si care functioneaza, cel mai elocvent exemplu a fost in aceste zile SMURD-ul.  Se cere inlaturarea unor abuzuri precum “taxa auto” pe care unii (printre care si eu) il inteleg ca pe un abuz si ca pe o unealta de castig pentru beneficiari implicati politic iar altii vad masura ca pe ceva necesar.

Personal nu cred ca oamenii vor “sa li se dea”. Personal cred ca isi cer dreptul al un trai decent, fara a astepta sa le cada din cer, ci in vietile pe care le au, oricum grele, oricum parte din aceasta societate competitiva in tot, isi doresc sa beneficieze de seriozitate din partea conducatorilor.

Ce imi doresc eu ? Un raport corect intre nivelul de trai al clasei politice si nivelul de trai al omului de rand. Atata timp cat omul de rand cauta prin buzunare bani pentru nevoi elementare precum paine si medicamente, in umila-mi opinie se numeste ca subzista. Atata timp cat clasa politica isi permite colectii de apartamente si masini, beneficii si privilegii, in umila-mi parere se cheama ca prospera.

Nu pretind ca politicienii nostrii sa se tarasca in mizerie, insa pretind ca cetatean sa nu ma lovesc zi de zi, frustrat, de un contrast atat de mare, de o prapastie atat de adanca, intre nivelul meu de trai si al parlamentarului X. Pur si simplu prapastia e mult prea adanca. Asemenea adancimi pe buna dreptate alimenteaza in timp furii care se dezlantuie la un moment dat, atunci cand paharul este prea plin.

Sunt de acord ca “nu avem pe cine in loc”. Dar ca acest fapt sa justifice absenta reactiilor din partea cetatenilor mi se pare aberant. A protesta si a obtine prin protest schimbari este garantia acestui popor ca e pe calea cea buna, ca vocea pe care o ridica poate aduce schimbari. De asemenea arata clasei politice ca nu ne conformam si nu ne scaldam in pasivitate. Caci tocmai pasivitatea incurajeaza clasa politica la hotii cat mai mari.

Finalitatea nu va fi probabil o cadere a actualului guvern, nu va fi o demisie, nici mai multe, insa poate fi o demonstratie clara si de necontestat a trezirii vocii acestui popor. Cumva, de acum EI vor sti ca privim, ca vom reactiona de fiecare data cand paharul va fi prea plin, ca avem asteptari atata timp cat platim taxe si impozite.

Mi se pare un argument suficient de tare pentru a-ti striga nemultumirile ! Au murit oameni la Revolutie, vorba lui Mircea Badea, “azi erau si maine n-au mai fost”. Va dati seama ? E usor sa o spunem asa…cu lejeritate. Dar… AU MURIT OAMENI. Pentru asta, pentru ca atunci cand ai ceva de spus, sa o spui, sa o strigi, sa o urli, sa o ragi, sa iti ridici vocea si SA CONTEZE.