Cel mai adanc abis al prostiei este acela in care te scufunzi zilnic tot mai mult fara sa o percepi. Cand mi-am dat seama cam pe unde ma aflu in abisul propriei prostii, abia daca se mai zarea ochiul de lumina de deasupra. Realizez acum ca a vorbi ca un cunoscator despre sentimente pe care nu le-am experimentat niciodata sau despre situatii de viata cu care nu m-am intalnit a fost una din marile mele arogante. Adevarul este ca dupa ultimele revelatii, viata este o chestiune de context, exact asa cum spuneam acum buna vreme despre prietenie.
De acum incolo, atunci cand voi face afirmatii ferme legate de orice (asemeni celor ce urmeaza mai jos), as dori sa stiti ca vorbesc strict despre cum vad eu lucrurile in propria viata si nu am nici un fel de pretentie ca stiu cum ar trebui sa se vada problema respectiva prin ochii oricarui alt muritor de rand. Tot ceea ce voi afirma incepand de astazi va fi bazat pe propriul sistem de valori, experientele de viata, concluziile culese din traseul care m-a adus la cei 29 de ani. M-am dat rotund inutil si am aratat ca un clown de fiecare data cand am pretins ca stiu, ca eu stiu. Ca am solutii. Ca detin cheile portilor ferecate. Detin o pula. Aia va garantez cu mana pe inima ca o detin.
In ceea ce ma priveste am ajuns la concluzia ca nu exista reguli general valabile. Nici macar pentru situatii identice de viata. Asta pentru ca oamenii care le traverseaza sunt ei diferiti intre ei. Drept urmare, solutiile nu se aplica. Nu exista teorii general valabile, nu exista sfaturi general valabile, nu exista adevaruri general valabile. Pur si simplu sunt imposibil de formulat. Nu exista in lumea cunoscuta de noi un tipar, nu ne putem folosi de o matrita pentru absolut nimic.
Tot ceea ce avem in realitate sunt aproape 7 miliarde de oameni fiecare cu universul sau de idei, de valori, de sentimente, de puncte de vedere. Fiecare dintre aceste 7 miliarde de universuri prezinta la randul lor milioane de ramificatii. Daca viata ar putea fi structurata asemeni unui hard disk, am avea solutii de masa, rezolvari in grup. Dar asta ar presupune ca oamenii sa fie absolut identici si iata, nu sunt. Reactioneaza la aceeasi problema in 7 miliarde de feluri diferite chiar daca uneori asemanarile sunt izbitoare, eu nu mai cred in “reactie identica”.
Sunt uimit, parcurgand uneori plictisit de la job online-ul romanesc, sa vad cum toti sunt foarte destepti. Toti au solutii, toti au limbaj elevat, toti au cheia tuturor problemelor, toti stiu si se exprima prin definitii citand din marii eruditi ! E plin de oameni care stiu atat de multe lucruri, e plin de oameni care detin adevaruri absolute, e plin de oameni care caca pietre filozofale. Toti au solutiile potrivite la problemele celorlalti. Ei le vad, ei sunt deschizatorii de drumuri, ei “asa ar face”. Toti sunt neintelesi si pedepsiti sa traiasca intr-un ocean de ignoranti care el respira aerul. E plin, in final, de tineri. M-am vazut acolo in multime si m-am rusinat. Adevarul e oricare dintre noi astia detinatorii adevarului absolut, ne putem trezi intr-o situatie de viata din care atat de sifonati incat sa nu mai fim in stare nici sa ne stergem mucii de la nas.
Asa ca incep un lung proces de reconstruire a mea prin care sper sa imi ingrop aroganta si fermitatea cu care eram obisnuit sa dau verdicte. Daca voi reusi sau nu e strict problema mea. Daca voi persevera sau nu, de asemenea. Am scris acest articol cu un singur scop: pentru ca exista o sansa infima ca aceste randuri sa aprinda beculete si in alti oameni. Tineti-mi pumnii sa reusesc sa nu mai fiu atat de smecher si sa-mi bag mintile in cap.
