Desene despre noi

Acum aproximativ un an ma aflam pasager intr-un tren. Un tren care gonea prin viata cu destinatie necunoscuta. A fost al doilea moment semnificativ al existentei mele, o a dua oara cand am facut alegeri radicale si mi-am reconstuit viata din temelii. Satul de vorbe, descrieri, nimicuri, am decis sa imi desenez pe mine povestea. Sa nu mai fie nevoie sa spun nimanui nici un cuvant. Sa vada, sa inteleaga si sa taca…oricine ar fi fost.  Dar mana care sa-mi deseneze povestea pe piele nu putea fi a oricui.

Poti intelege draga cititorule ca nu oricine isi poate asuma responsabilitatea unui lucru menit sa fie pe viata. Adoptia unui animal, un copil, o iubire reala si uneori un tatuaj sunt astfel de lucruri. Mi-a luat cam un an sa gasesc mana potrivita pentru desenul meu. A fost nevoie de recomandari, de fotografii ale lucrarilor, de comparatii. Nu pentru suma de bani care a fost ultra rezonabila, aproape gratis comparativ cu munca depusa. Nu. A fost vorba despre permanenta lucrului facut.

Vedeti voi, in bransa acestor artisti este vorba despre un singur lucru: apropierea de perfectiune. Nu mai are sens sa vorbim despre nici un fel de alte criterii. Oamenii nu accepta pe pielea lor pentru totdeauna mai putin de “aproape perfectul”. E maximul tolerantei pe care il primesti din partea lor. Desigur, imaginea aceasta a perfectiunii difera de la om la om, din acest motiv acest pamant ingaduie pe suprafata-i milostiva si pe Samohin si pe Sorel care sa practice aceeasi meserie. Pana aici totul OK.

M-a revoltat insa sa vad, pasager pe Facebook fiind intr-o zi, ca Sorel fura lucrari ale unor tatuatori romani talentati si si le insuseste. Nu comentez, va las pe voi sa stabiliti gradul de degradare si nesimtire. Sa tinem insa seama de un singur lucru. Responsabilitatea de a tatua o bucata de piele vie, pe viata, nu e una cu care te nasti, se castiga. In ani multi de munca. In ore multe de exercitiu. Asta merita putin respect.

Apoi, cand apare peste noapte un impostor si falfaie lucrarea ta ca si cum ar fi fost dintotdeauna a lui, e neplacut. Nu un impostor capabil sa te copieze cel putin cu exactitate ci unul cu degete de lemn, posibil daltonist. E neplacut, cum spuneam.

In sprijinul acestor oameni care au castigat tot respectul meu dupa ce mi-am vazut tatuajul in oglinda, am decis sa contribui la procesul de “celebrizare” al impostorului Sorel, pe numele adevarat Soare Florin (a carui pagina pe Facebook devina inaccesibila tuturor celor care comenteaza la el pe profil si il critica). Atata ca… Soare, aveam doua conturi, te-am dibuit, acum esti pe net, hai, sterge-o p asta ! Vedeto !

Acest individ este el si asa se prezinta:

 

 

 

 

 

 

 

 

Si asa tatueaza:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aici inchei, cu multumiri lui Marius Jucan (Cluj) pentru tatuajul pe care il port !