Pe cand eram mai junior… pe la 15 ani asa… aveam idei. Pe care un prieten care desena bine le asternea pe foaie. Avea si el idei… desigur, multe si bune si astfel ideile noastre au deviat in scurt timp intr-o forma de bloguri primitive, un fel de reviste online pe care le pregateam impreuna in format HTML si le imparteam ici si colo. Nu pe net ca era grele pe atunci cu d’astea. Am ajuns pe la numarul 8 al revistei in format HTML pe nume “Banner” cand ne-am oprit. Crescuseram. In tot acel timp el se semna “Snake” iar eu “Big Daddy”. Ale tineretii valuri. Revistele noastre contineau texte si povestiri, precum “Povestea lui Pizpulica” si tot felul de desene. Din ce s-a mai pastrat in timp, va dezvalui si voua. Pentru moment, unul dintre acele desene magice (dati un click pe poza s-o vedeti in deplinatatea frumusetii ei):
