Revelionul in Sighisoara

Ei bine dragilor, am spus ca voi reveni ca sa va povestesc una alta despre revelionul meu in Sighisoara. Am sa o fac in cateva fotografii si in cuvinte mai putine pentru ca am observat cum pe planeta noastra un cuvant oricare, oricata greutate ar avea intr-un punct X, poate ajunge usor ca un fulg dupa ce timpul il aduce in punctul Y. Si-atunci de ce sa ne chinuim inutil unii pe altii ?

Am ales Sighisoara tocmai pentru ca asa cum spunea si bunul meu prieten de-si zice “Careva” orasele mari au fost pline de oameni cu tot felul de grimase afisate pe chip, purtatori de masti, iubitori de nimic, alegatori si alergatori in propriile vieti. Nu am vrut sa ma intersectez cu ei. Am vrut un sfarsit de an linistit, intre zidurile unei cetati batrane pe care am indragit-o si mai mult de fiecare data cand i-am calcat dalele de piatra. M-am gandit ca oraselul va fi la fel de pustiu ca si cetatea si ca frigul strecurandu-se pe stradutele usor inzapezite imi va aduce in suflet o stare de bine. Si mi-a adus. Imi place pustiul atunci cand e inconjurat de frumos. Sunt un iubitor de pustiu atunci cand acesta e plasat in contextul potrivit.

N-am vazut la Sighisoara decat grupuri putine si razlete de localnici si turisti rataciti care intrau la cafea sa se incalzeasca, pufaiau o tigara, goleau un castron de supa si cu rucsacul din nou in spate isi cautau drumul.

Am avut ceea ce ne-am dorit. Un orasel aproape gol, al nostru. O cetate aproape goala, a noastra.

Revelionul in pensiune a fost destul de sec. Am facut ceea ce am fi putut face oriunde altundeva. Mie mi-au placut iesirile, mi-au placut zidurile batranei cetati, mi-a placut aerul ceva mai puternic si mai curat, mi-a placut atmosfera atemporala. Si da… mi-au placut si partidele de fussball… de ce n-as recunoaste-o si p asta ?

Va doresc pentru ultima data in acest an pana la sfarsitul lui Decembrie, sa aveti sanatate si putere sa va luptati cu valurile vietii, pentru ca ceea ce voi va doriti e irelevant, asa cum irelevant e ceea ce imi doresc eu la randu-mi. Nevoie de putere si sanatate avem in permanenta si-i singura cale prin care vreodata un om poate atinge un vis, in afara de cazul in care n-a calcat in cacat de muflon cand era mic.

Si acum pozele:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi ghici al cui mormant l-am gasit in cimitirul medieval ?

 

 

 

 

 

 

Si-apoi ne-am distrat un pic cu piticii de gradina:

 

 

 

 

 

 

Dupa care am plecata acasa, la rutina, la cercul vicios in care ne invartim cu totii, la lumea pe care o cunoastem, la anormal, la Sistem.