1 ianuarie 2012

Pentru moment ma aflu inca in Sighisoara cazat la Casa Costea, pentru moment fara recenzii. Vor vorbi putin despre asta cele patru imagini pe care le-am infipt aici in graba si pe viitor om mai vedea.

Nu voi scrie prea mult intrucat in scurt timp voi disparea in ceata pentru ca fantoma mea sa poata bantui in voie stradutele pietruite ale cetatii, dar nu puteam lasa ca data de 1 ianuarie 2012 sa treaca fara ca eu sa am aici un articol, orice care sa lase vorba lumii ca “am infrant” un nou an.

Batranul oras e minunat asa pustiu, rece, acoperit pe ici colo de petece de zapada. Sighisoara, daca ma intrebati pe mine, nu mai apartine oamenilor, apartine de ceva vreme timpului si nu oamenii ci timpul ar trebui sa faca ce crede de cuviinta cu ea. Zidurile stiu prea multe povesti, au absorbit cate putin din fiecare suflet de trecator, cetatea s-a personificat si poate ca daca pietrele ar putea vorbi, in batrana cetate s-ar asterne o forfota a susotelilor.

Dar suntem oameni si preferam sa simtim cu simturile invatate mai mult decat cu simturile dobandite “by default” asa ca ma simt dator sa va spun ca mancarea de la Burg Hostel este foarte buna, portiile sunt generoase iar preturile sunt foarte probabil cele mai mici din cetate. Am mai fost si cu ocazia festivalului la Burg Hostel si povestea era aceeasi: preturi mici, mancare excelenta.

Cam atat despre momentul meu online din Sighisoara, va povestesc mai multe despre peripetiile de aici cu proxima ocazie. Acum ma scuzati, va trebui sa dispar, am lucruri reale de facut intr-o lume reala. V-am pupat !