Poate parea incredibil dar a existat o perioada in care eu obisnuiam sa fiu de meserie adolescent. Tineiger d’ala. Si imi umpleam viata cu tot felul de trairi, nevoi si aspiratii pe care habar nu aveam cum sa le concretizez, cum sa transform ceva precum spre exemplu laba (mea) intr-o mana gingasa de d-ra.
Printre altele mi se mai parea ca este imperios necesar sa imi dovedesc cumva gena, sa atest prin fapte ca port madular si ca nu-i tocmai mic ce pendulez in blugi. Asa ca beam orice imi incapea pe mana si fumam fara discriminare si mai mult din orice. Ma intalneam la birtul Unic la un sah cu recidivisti care ma invatau bunul mers al lucrurilor si experimentam singur cele aflate in zilele care urmau. Iar in putinul timp liber ramas ma intalneam cu oameni pe atunci mult mai nelinistiti gen SomeOne si Claudiu.
Ca tot adolescentul pendulator obisnuiam sa calc doua cluburi de net. Unul la fostul “borcanu’ ” pe Calea Torontalului si altul AdNet, un pic mai incolo intre Aradului si Torontalului, in spate la Casa Blanca.
Era perioada aia nebuna in care era la moda sa ai cd player si baggie pants, dar mai ales sa ai un prieten dealer si sa fumezi iarba. Eu nu aveam cd playeru’. Cat despre baggie pants trebuia sa fiu cumva cel mai cel asa ca in repetate randuri am purtat pe-afara pantalonii raiati verzi ai lui taicamiu. Pana a incoltit in mine gandul ca as putea fi ridicol. A incoltit singur ca nu s-a deranjat nimeni sa imi spuna. Dar ma sfredeleau cam multe priviri si intalneam cam multe sprancene ridicate.
Ei bine, in Adnet erau trei admini, dintre care unul pe nume Sake. Cu Sake nu ma aveam minunat pentru ca nu rezonam. Era un nemernic scund de stat, cu glume slabe si actiuni neinteresante. Si iata-ne in “Miorita” caci trei ciobanei au decis ca Sake trebuia pedepsit. Fara judecata, caci pe atunci era ceva firesc in Timisoara sa fii judecat in lipsa si sa afli la urmatoara intalnire cu purtatorii gandului bun ca tocmai ai castigat un premiu.
Pe acest sistem, planul era simplu spre rudimentar. Colacul de la buda trebuia uns cu prelandez. Sake urma sa fie imbatat pana la inconstienta si indopat cu pizza, laxative, fructe si alte bunatati intr-o ordine aleatorie. Omul ar fi tras la un moment dat inspre buda unde urma sa fie tinut/legat pana la trainica sa lipire, devenind astfel la nivel atomic pe o portiune determinata, una cu buda.
Nu mai stiu exact prin ce fericita intamplare a ocolit Sake acea veriga a destinului sau. Ori a demisionat, ori a fost dat afara, nu mai stiu. Cert este ca o mana salvatoare l-a mangaiat pe micul nemernic. Ce inseamna sa fii sarac in duh si sa imparatesti Pamantul.
Dar timpul nu-i niciodata pierdut, doar oamenii se pierd. Sake, daca de undeva din vreun colt al planetei sau ceva gaura citesti aceste randuri, noi suntem tot aici. Mai batrani, mai dibaci, mai asprii. Si te asteptam cu drag.
jdiuaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…………ce rozzzzzzzzzzzz iestiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
bah… odata demult .. un coleg al meu a aparut cu o camasa roz la lucru. am fost unul dintre primii care a inceput cu “printeso” … “barbie”… si de-astea. la care tipul: “sa stii ca nu oricine stie si poate sa poarte o camasa roz”. cu alte cuvinte …acest roz este cel mai potrivit pentru Bordelul Vesel, si se vor mai schimba si altele pe parcurs.
numele, adica porecla era Snake…, io …, pentru ca imparteam un cerc mai larg de cunoscuti cu el…, i-am schimbat numele, adica porecla in Sake in urma unui eveniment de care am luat cunostinta, spre supararea lui maxima ca doar manarind politicos porecla pe care o spunea cu multa mandrie…, l-am facut din ceva de speriat ceva de… “impiedicat”…
deci tu erai cel ce tragea sforile in Adnet…, tu nu rezonai cu Sake? ma tot intrebam io cine e in spatele tuturor … aspecteleor de pe acolo…
in definitiv…, faina isprava era sa fie…
acum imi aduc aminte si io de cateva…, dar mie nu-mi place sa dau nume si definitii precise…, cand povestesc “fantezii” de amintiri…, nu de alta dar suntem pa net…
“luat la cunostinta” ? tu nu ai participat cu noi, atunci cand s-a intamplat?:)
evenimentul de care vorbesc io nu o fost in vremea aia…, ci mult… mai devreme… (parca), de aia nu o contrat … cand l-am anuntat de noul lui titlu. pentru ca io imi sprijineam termenul pe ceva care o facut el in ceva tabara din timpul liceului…, care nu o fost nici cu tine, nici cu mine…, sau mai demult cand o fost cu Cercul Poionerilor sau ceva de genul asta intr-o tabara…, sau cand era la liceu.
si treaba cu prenadezu o venit din mixul ideii mele care am avuto cu ala ce atarna prin Bastion si era obsedat de parul lui… si de freza , si am vrut sa-i pun o casca de inot pe cap unsa pe dinauntru cu prenadez, si gustul Porcului pentru pedepse legate de miros…
treaba cu istoria lui Sake e una de care nu stii…, si pentru ca o stiu doar io… din cercul asta “select”, o sa ramana nepovestita.
nici nu trebe povestita musai, atata ca treaba cu casca de inot unsa pe dinauntru cu prenadez e un mix al tau derivat de la ideea mea cu o minge de cauciuc (lobda) taiata pe din doua si folosit jumate.
Ce prenandez? N-are treaba Sake cu prenandezu; si-a primit porecla de Sake dupa noaptea aia de betie crunta, in care ne-a lasat inchisi in casa la el si a venit dimineata, pe jumate prastie, pe jumate mahmur
In povestea initiala era vorba de superglue (si pentru ca ala era mai usor de procurat instant) nu prenandez, asta si pentru ca ideea era continuata cu legarea picioarelor sale de scoica de wc, iar lipirea de colacul wc-ului sa fie doar un bonus (atunci cand se smuceste sa se ridice, sa trebuiasca sa faca un efort mai mare pentru a se ridica, astfel ca sa il si usture cand se desface si sa pice in bot, fiind cu picioarele prinse de wc), dar trecerea timpului a mai alterat amintirile (mai ales cand le auzi de la cineva care le-a auzit de la altcineva care facea parte din acel comitet de criza) si din superglue s-a ajuns la prenandez si la lipit de wc
da mai, numa’ ca eu stiu ca s-o renuntat la super glue pe criterii umanitare sau ceva de genu’ asta… cu legatul de picioare imi amintesc, cred ca expresia era cumva “sa incerce sa plece de acolo si sa cada in nas cu colacul de wc lipit de cur” …asa cumva imi amintesc eu dar oricum timpul a denaturat amintirile. bun, sa fie inteles, io nu pretind ca am petrecut prea mult timp cu acest Sake, ca l-am cunoscut vreodata bine, nici nu-i relevant pentru public decat modul in care unele capete luminate s-au gandit odata demult sa “pedespeasca” un alt cap luminat, iar asta numa ca sa accentuez ca desi si pe atunci era in voga sa te joci Counter Strike pe calculator, parca rotitele se invarteau altfel si erau vremuri mai …savuroase.
in noaptea aia am fost la el ca sa ramanem acolo…, ce-i drept nu fara el…, dar asta nu exclude faptul ca el avea antecedente (grave) de dinainte de care io stiam… datorita cercului mai larg de preteni despre care ziceam mai sus.
la perioada aia din viata oricarui “tanar si neterminat” era firesc sa te imbeti ca un servitor de fiecare data cand aveai ocazia. era nefiresc sa nu o faci.
si e drept ca nu era firesc sa-ti lasi cunoscutii la tine si tu sa pleci dar asta … ma mira foarte putin in ceea ce-l priveste…, desigur acum dupa ce am vazut mai multe.
in fine.
daca bine-mi aduc aminte noi am prevazut si infundarea WC-ului in prealabil…, sa-l deranjeze ceva mai multe aspecte…
si toata treaba trebuia facuta cand era tura lui, ca sa ramana singur cu clientii in starea aia deplorabila…
adevarul e ca ma simt mai in siguranta ca-s de “aceasi parte” cu voi …, si cumva mi se pare just ca Porcul sa se fi mutat din Tm, ca devine locul mic…, mai trebe sa plec si io…, si continuam planul de ocupare globala.
pacat ca am pierdut gena autodistructiva…
SomeOne si nu ti-e asa…un pic macar…dor ?
ti-am zis ca la mine nu se aseamana 2 zile alaturate la un job gri…, asa ca nu-mi e dor…, le am pe cele care l eam acum.., nu-s aceleasi, nu mai sunt nici vremrile alea…
atunci era rusinos sa vi cu politia cand iei bataie…, acum e un firesc.
atunci era “riscant” sa te porti smecher daca nu te tin bateriile…, acum e un firesc sa ai gura mare si plina de… “chestii”. (ma refer la dinti cu swarovski si nu numai…:P )
nu vorbesc de Sake ci de amortitul ala ca o fetita… (din Bastion), nu mai stiu cum il cheama,si nu cred ca era un mix comun…, dar e ok… poate… era doar al tau si io l-am luat de-a gata.
asta pentru ca io si ala aveam o relatie de maxima afectiune …
care o inceput cand nu o vrut sa-mi dea din protocolul unui coleg de-al lui cand ala o zis sa-mi dea…, si de atunci am ramas… cumva atent la el…
ce-mi aduc io aminte din Adnet ,e ca atunci ti-am luat catelul imaginar … Fido…, poate s-o strecurat si asta cu casca de inot pe langa…, doar tin minte ca nu prea ma inspiram din ideile tale…, tocmai ca … NU! , dar tot ce se poate…,
tin minte ca dezprobam faptul ca atunci ai avut prima forma de racolare “adepti”…
si mie mi se parea… “cumva aiuristic”
io le aveam pe ale mele…, care erau…, un pic mai … “aspre”…
“atentia” ta se numea cu J si era cu iz de animal salbatic. Da daca nu dam nume, nu dam
Da’ tu stii cate martire o victimizat amortitu’ ala ? Si nu numa el ca era un duet acolo. Trilet in final, cre ca aia era perioada in care tu intrebai dupa, ca numa cu unu rezonai acolo in serparia aia de club. Ah chiar, ce nu scrii cum ati facut ordine in clubu serparesc din Girocului? Alt cuib de nemernici
nu se juca Counter Strike, se juca Unreal. Si Red Alert 2. Astea erau la moda, erau ”noutati”. Si bine inteles era Mirc-ul, si era o moda sa ne facem canale pe irc si sa fim super tari flood-and pe altii.