Acum vreo zece ani, langa Muzeul Banatului din Timisoara sau mai usor, in spatele McDonalds-ului, prindea contur firav un nume: OMMI.
Numele se tragea de la primul butic infiintat acolo si care se numea ghici cum?
Nu a durat mult si locsorul a inceput sa colcaie de oameni devenind in scurt timp neincapator. Impotriva tuturor legilor logicii la OMMI se intalneau toate gastile orasului fara a se ciocni violent: bladerii, hip hoperii, batausii, betivii, drogatii si evident liceenii care se ratacisera intentionat si nu mai gaseau drumul catre scoala.
Acolo era adevaratul Feisbuc, interactiona toata lumea cu toata lumea, OMMI devenise un simbol al orasului si un fenomen. Daca era vreme urata gaseai un birt in care sa parazitezi dar daca era soare, neaparat mergeai in OMMI sau cel putin treceai pe acolo sa vezi cine-i. Oricine ai fi fost mereu intalneai acolo cel putin un cunoscut.
OMMI a vazut multi oameni. A auzit multe. A cunoscut suflete. Ani de-a randul. O generatie intreaga a unui oras ajunsese sa se cunoasca din vedere. Apoi intr-o zi totul a disparut.
Daca ai cunoscut OMMI asa cum l-am cunoscut eu, daca ti-ai fumat tigara si ti-ai baut berea acolo pe dreptunghiul din piatra, lasa un comentariu si spune cum a fost pentru tine.
Craciun Fericit!, mai intai de toate, Tony!
Si mai apoi…zic si eu prezent, acum ca si atunci, intru spiritul Ommi (cum si intru spiritul Craciunului)
Drept e ca au fost niste vremuri tare frumoase, de care si eu imi amintesc cu nostalgie. Acuma, nu stiu sigur daca au fost frumoase pentru ca ele se leaga cumva de mai-tineretea noastra (cum e si cazul Clubului de Jazz si a lui Grizzly) sau daca au fost frumoase pur si simplu si-ar mai fi inca la fel de frumoase daca Primaria n-ar fi pus gand rau numeroaselor chiosculete de acolo…Bine ca pe acelea le-au distrus, da’-n schimb nu izbuteste nimeni sa puna la pamant acvariul hidos din centru! Despre acela numai se vorbeste si atat…Sau se dedau diversi la tot felul de gesturi teatrale, cum fuse recent cazul aspirantului la Primarie, Robu, Nicolae, pre numele sau de rob al lui Dumnezeu, care mai saptamanile trecute, in cadrul unei audieri publice referitoare la arhitectura Timisoarei, a rupt in fata presei nu stiu ce documente care atestau legalitatea amplasarii acvariului acolo…Caraghioase vremi mai traim, mai ceva ca in Caragiale, monser!
Una peste alta, sa stii ca s-a redeschis Grizzly, intr-o forma care doreste parca sa reinvie spiritul fostului local. Sa vedem ce-o sa iasa!
Cat despre Ommi, ar fi tare fain daca s-ar putea, dupa cum ziceai, ca macar o data pe an, fostii “ommi-sti” sa se adune acolo, sa bea o bere si sa fumeze o tigara…asa, macar sa ne putem da seama de felul cum a trecut timpul peste fiecare dintre noi in parte.
Sarbatori cu bine si pe mai departe!
Ioana.
multumesc pentru comentariu si SARBATORI FERICITE si tie ! si da…poate o tigara intre “ommisti” o data pe an … ca n-ar fi mare efort dar ar fi nice
Care ba acu 10 ani? Io il stiu de cel putin 17-18 ani; acu 10 ani poate il descopereai tu….
Si ba…ce se intampla la Ommi ramane la Ommi…doar n-o sa socam lumea cu povestile crunte de pe acolo…cu betivanelile si drogangelile ce se intamplau pe acolo…si cate si mai cate
bah lasa ca n-a murit nimeni. se intamplau si astea dar erau pur optionale si tineau de dorintele individului.