Tragerea in teapa

Noi, multi, copii fiind, ne plictiseam in fata blocului. Aveam tot felul de evenimente de seara menite sa ne spulbere noua starea de moleseala si sa terorizeze trecatorii prejudiciindu-i cat mai mult si indiferent in ce fel. Ideea era ca noi sa radem, ei sa planga, sa ne fugareasca, sa injure, sa zbiere neputinciosi. Asa ca le comiteam de fiecare data, ne perfectionam, eram tot mai buni in rau. Furam lacate de la cutii postale, incendiam cutii postale, incendiam tomberoane, aruncam iarna cu bulgari in masinile de pe strada avand grija ca soferii sa ne observe rasetele, vara foloseam in acelasi scop baloane si prezervative pline cu apa, aruncam apa de pe bloc in capul trecatorilor, puneam petarde in fecale prin scari de bloc si le…detonam… pe usile nefericitilor… faceam si noi ce puteam si ..tot ne plictiseam.

Ei bine, ”parcarea” din care ne trageam noi obarsea era despartita de “ceilalti” de o sosea circulata si anume Calea Aradului. Nu prea ne aveam noi bine cu pustii ceilalti insa in timp au inceput sa migreze inspre noi, ne-am dat mana, am invatat sa fim mai politicosi si rabdatori unii cu altii si in final ne-am rezumat la a le accepta trecerea maraind uneori printre dinti, ei uneori facand cale intoarsa, alteori nu.

Intre ei, ”Piciul”. Un copil cam de varsta noastra, la 12-13 ani, insa ramas mic din pricina faptului ca incepuse sa fumeze pe la 10 ani. Sau cel putin asa decisesem noi, ca de-aia-i el mic. El era cel fugarit, cel chinuit, cel luat pe sus, caci si inaltimea si greutatea erau potrivite.

Si mai aveam noi la bloc si un gard. Cam ca acesta. Intr-una dintre seri eram stransi mai multi in jurul unei balti de flegma, obicei baietesc destul de des intalnit la puberii care socializeaza. Si e nevorbite il prindem pe “Piciu”, unul de maini si altul de picioare, il ridicam pe sus pe brate si il proptim cu… si anume… anusul… intr-una dintre tepusele gardului, apasand cu grija pe burta micutului ca nu cumva sa il spargem din greseala.

A fost o revelatie. Nu ne mai plictiseam. As putea chiar sa ma laud spunand ca am fost initiatorul fenomenului. Si au avut loc de atunci aproape seara de seara asemenea reprezentatii, victima fiind aleasa aleatoriu, la random. Stateam, vorbeam si deodata se dezlantuia nebunia si victima nebanuitoare era aleasa la random si “trasa in teapa”. Dupa prima saptamana de teroare “abonatii” stateau precum ciutele la o “distanta de siguranta” de resul grupului noua ramanandu-ne sa ne executam intre noi.

Ba chiar in ultima perioada atacurile erau planificate prin “telefonul fara fir” … pe modelul “sttt..ba…fii pe faza ca il tragem in teapa pe X”. Astfel reuseam uneori 5-6 pirpirii mai uniti sa imobilizam un vlajgan si sa-l supunem umilintei, la ceas de seara, la adapostul semi-intunericului. Si-as mai dori sa va spun cu mandrie si cu mana pe inima ca niciodata, dar nici macar o data, nu am fost tras in teapa. Am luptat vitejeste si am scapat mereu… deci dupa cum vedeti…tentative au fost.