Ma simt cumva dator

Da… m-am simtit cumva dator sa raspund bunului meu prieten SomeOne ca de la o vreme incoace, nefiind comerciali sau mai degraba fiind netalentati, nu prea ne bucuram de cititori si scriem iata, unul pentru celalalt. Ei bine pe scurt, eu comentam pe blogul sus numitului prieten despre cat de scarba imi e de sarbatorile astea pe care le asteapta unii cu sufletul la gura ca sa fie subit mai buni. La care el mi-a replicat si la care replica si eu, probabil foarte frustrat, am de zis.

Zic ca unele lucruri au rost si altele nu-si au rostul. De-aia exista tacticieni in razboaie, de-aia exista oameni de tot soiul in pozitii de tot soiul ca sa stie si sa zica daca un lucru are sau n-are rost. Eu vorbesc acum de celebra “fii tu binele pe care vrei sa il vezi in lume.” Da, suna bine, e frumos, e o ideologie pe care as imbratisa-o primul si cu sufletul deschis daca ar fi aplicabila.

Sa luam orice puscarie de pe acest pamant. Sa experimentam. Bateti pe cineva, scuipati pe cineva, rupeti un picior, spargeti geamurile unui magazin, ceva acolo, cat sa va bucurati de atentia organelor legii si sa va treziti pentru o perioada scurta la puscarie. Nu cu aia rai, cu fapte grave… ci cu aia mai putin rai, cu fapte mai marunte asa, cu gainarii. Apoi odata ajunsi acolo, fiti binele pe care vreti sa il vedeti in lume. Ca eu cam asa vad tabloul asta.

Exista aici un adevar clar si de necontestat. Trebuie sa ai coaie ca sa iti poti permite sa fii binele pe care vrei sa il vezi in lume. Pozitia in sine cere coaie. Pentru ca … risti sa fi imbracat in fetita si plimbat pe rand prin buzi de catre unul si de catre altul. Acum..ce-i de facut ? Daca rupi maxilarul plimbatorului (presupunand ca ai coaie si te risti sa o faci), mai esti binele despre care vorbim ? Nu, esti la fel de nemernic precum plimbatorul. Solutia e sa-l lasi sa te arda in baterie ? Atunci te vor arde toti si din pricina lipsei de vlaga vei fi strigat “filantropul”. Pai nu-i asa ? O a treia cale nu vad… mie mi se releva doua. Ahh…scenarii de genul ca-i aduni pe toti in jurul tau si incepi sa le povestesti despre bunatate si sa le dai exemple despre cum ar fi frumos sa ne iubim ca frati.. dar nu cred sa tine, nu de doua ori.

Puscaria este planeta pe care traim. Binele pe care vrei sa il vezi in lume este o notiune utopica. Noi… suntem aici, in puscarie, toti. Intre oameni de tot soiul dintre care unii au ca distractie sa calce pe cei slabi. Dintre care unii sufera de tot felul de focuri neintretinute si reactioneaza…sa zicem… neplacut. Traim intr-o lume de murdara. Atat de murdara incat cei pe care-i pomenim atat de des ca pe exemple de UMANITATE s-au retras departe de oameni. In grote si scorburi, pe varfuri de munte, in temple si manastiri greu ajunse de picior de om murdar. Ajunse de om… dar de omul care are interes sa le ajunga. Murdarul e lenes, ramane in mizerie, e comod si nu calca departe de orase, deci ele toate cele drepte sunt departe de omul murdar si ocrotite chiar de natura comoda a acestuia.

Asemenea notiuni … “binele pe care vrei sa il vezi in lume”…”fa tu curat in jurul tau”…”ia initiativa”…. ar functiona daca noi oamenii am fi avut vreodata o gandire unitara. Oamenii dau dovada de gandire unitara la razboi si la viol. In rest… vai de curu nostru ! Suntem fiinte mult prea egocentrice, mult prea egoiste, ca sa gandim ca un tot. Atunci cand totusi o facem, exista motive care ne ameninta personal comoditatea. Alte motive.