Se privira pret de vreo jumatate de ceas, pufaind din tigari, fara sa spuna niciunul nimic. Parea ca viata troienise amintiri peste ei si erau departe de toate. Dar nu destul de departe, caci noul venit rupse tacerea:
- Urat loc …lumea..domnule ! Urat loc ! Urati oamenii, urata viata.. si totu-i fara nici un rost.
- Da’ ce-i asa urat la toate astea ?
- Pai.. orice-ai face, la ce bun ? Iubesti sau nu, construiesti sau nu, simti, te bucuri sau plangi, daruiesti, mangai sau ucizi si furi, bati cuie, cresti copii, ingropi copii, mergi drept sau iti pleci capul… la urma mori. Pentru ce sa te tulburi facand orice ?
- Ca sa nu faci umbra degeaba ? Zic si eu. Ai altceva mai bun de facut decat sa fii ce-a zamislit pamantu’ ?
- Drept e ca nu.. dar oricum, orice drum ai alege spre sfarsit, eu zic ca-i bun. Eu cred ca nu-i drum rau pe lume. Fiecare-i dat sa faca dupa cum ii este felu’ si-asa-i bine.
- Bine pentru cine ? Ca n-o fi singur omul de care vorbesti. Bine pentru el.. pentru lume.. pentru cine ?
- Bine pur si simplu. De ce-ar conta vreo clipa pentru cine-i bine ? Ca-i bine pentru el si rau pentru lume, ca-i bine pentru lume si-i rau pentru el … la urma moare. Nici apa nu-i mai clara ca moartea. De ce sa nu traiasca omul cum ii este firea ?
- Si-asa ai trait si dumneata … cum ti-e firea ?
- Eu nici nu stiu dac’am trait. Ce-i viata omului ? Vibratie, o unda, doar un fir de par ce se-ncalceste-n Univers in jurul propriului egoism. Si dupa moarte, o ramane poate, o amprenta, ca de bocanc, sa nu-l lase nici sa mai fie nici sa nu fie, pentru totdeauna. Sa-l judece mereu eternitatea pentru un pumn de ani de viata.
- Ti-e mintea mai ascutita ca pumnalul de la brau drumetule. Poate ca nu m-oi plictisi la noapte. Hai spune-mi, ca nu ne-om mai vedea de maine, ce drum te-aduce spre o stana care-i stiuta doar de lupi ? Tigarile-s pe masa !
Drumetul se lasa pe spate, cu mainile spanzurandu-i pe langa scaunul vechi, ca si cum s-ar fi pregatit sa iasa din invelisul sau cu totul. Din trup, din realitate, din masca, ramanand gol pentru prima data in fata cuiva, si-asemenea lucru-i aducea parca o adanca relaxare pe care n-o mai incercase niciodata. Sau cel putin, nu isi mai amintea.
Duse tigara stramba la gura, intinse mana dupa lumanare si si-o aprinse de la flacara jucausa pufaind cu pofta.
- Asculta domnule…
(va urma)
Nu stiu domnul ce face, dar eu ascult sa stii…
sa traiti ! o sa ma urnesc…
da…., si….?
ascult dom’le, da’ nu se aude nimic.
da’ cine ne grabeste ?
CURiozitatea dom’le…, CURiozitatea…