Sarbatorile de iarna si dilemele cu care vin ele

Da…iata-ne la jumatatea lui noiembrie. Pe cand eram mai tanar singura mea grija de sarbatori era sa-mi terorizez fratii mai mici, ultima data cred ca le-am spus ca l-am gasit pe Mos Craciun pe balcon si l-am omorat cu mainile goale si prin urmare nu are cine sa le mai aduca si anume cadouri.

Tot in acelasi an parca, dar ceva mai devreme le vorbisem despre o executie a iepusarului de Pasti pe care nu mai stiu in ce fel de chinuri groaznice il “omorasem”. Daca imi amintesc eu bine si nu am memoria distorsionata, atunci fratii mei cei mici au si lacrimat putin.

Apoi am crescut si am dat-o in tot felul de evenimente neortodoxe la chefurile de sarbatori pentru ca era interesant, un teren necalcat, o lume a viciilor si-a dezmatului, de vorbeau prietenii cu mine prin semne si-mi aratau steaguri ca la avioane la cat de tare ma clatinam pe picioare.

Au trecut si astea, am ramas la fel de prost dar astazi ma gandesc de doua ori, ba chiar de trei. Am devenit mai responsabil, mai pensionar, caut chefuri linistite, cu cupluri, cu oameni draguti, care sa ma asculte daca vor si pe care sa-i ascult daca vreau si alaturi de care sa petrec sarbatorile frumos. Vreau sa fac poze, sa beau un ceai cald, cel mult o sticla doua de vin, sa-mi dragalesc prietena, sa fac misto de cel mai destept care s-o gasi p-acolo, ”sa ne radem”.

Am observat ca o tendinta generala in anii trecuti ca totul cadea de sarbatori pe umerii unui prieten cu figura de soarece bibliotecar, adica ala de roade cartile bibliotecilor si apoi le caca intr-o alta forma. Nimeni nu stia unde va merge si ce va face de Revelion, dar salvatorul prieten bibliotecar avea deja un pont. Facuse o rezervare, vorbise cu alti soareci bibliotecari, cumva el avea pontul si era salvatorul situatiei… el stia dinainte CINE si UNDE si pentru prima data in viata lui avea si el controlul deplin al unei situatii. Urmand sa-l piarda pe 1 ianuarie si sa-l recastige la inceputul lunii decembrie.

Acum dilema mea e ca m-am mutat in Cluj de ceva vreme, aici lucrez, aici mananc, aici traiesc, ceva mai incolo beau si ma si cac. Dar aici nu am un astfel de prieten cu figura de soarece bibliotecar. Sau cel putin nu ma astept sa descopar ca aveam dar nu am banuit niciodata. Toti sunt ca mine pe aici, frecatori de menta. Nu stim unde mergem, nu stim cand, aproape ca ne doare in cur. Si totusi… parca nu as face Revelionul intre betoane si masini.

Cu toate acestea nu am de gand sa misc un deget intru schimbarea situatiei, lucru care va neferici toate babele din bloc pe care imi voi revarsa furia si frustrarile.

Ce sa zic… astept oferte…daca exista.. iar daca nu.. sper sa aveti un viitor an de tot cacatul !