Am sa fiu scurt. Inspirat de articolul unui bun prieten si fara nici un fel de referire la el (chiar nu-i cazul si nu face obiectul), ma gandeam.
Sa spunem ca esti un print care n-a facut altceva toata viata decat sa se tavaleasca pe covoare persane, sa linga bliduri de aur, sa conduca ultimii bolizi pe 4 roti, sa aibe ce afaceri si-ar fi dorit si cand si-ar fi dorit doar ca sa vada cum functioneaza chestia. Sa spunem ca esti obisnuit cu un anumit standard de viata, dar in clipa asta te plimbi cu avionul personal, el se prabuseste peste jungla Amazoniana, cazi prin tavanul unei colibe de pigmei nedescoperiti care obisnuiesc sa-si futa prizonierii in cur si sa-i supuna la tot felul de munci insalubre. Ghinion ! In viata se intampla mai des decat ne place sa acceptam.
Ce faci ? Deci pe bune, ritmul tau s-a dus pe pula sambetei, ce faci ? Eu ma gandeam cam care-s variantele pe care le ai si cam care ar fi motivatiile alegerilor.
Poti sa iti pui capat zilelor. Pui punct. Dai kix, mori print, pentru tine nu-i loc acolo, nu vrei si nu stii sa faci altceva. Cum te face asta ? Las ? Ignorant ? Egoist ? Gasim argumente pentru toate, separat. Dar conteaza, iti pasa…sau cel putin… ai vreun motiv sa iti pese ? Care sunt motivele pentru a te lupta cu o situatie din care e clar ca n-ai sa iesi maine ? De ce ar avea sens sa te adaptezi ?
Imbratisezi situatia. Probabil exista un motiv si chiar daca nu exista, cu siguranta ai niste invataturi de tras. Dar are oare sens sa le tragi ? In final oricum te cureti. Imbratisezi situatia ca sa ce ? Posibil ca sa poti spune vreodata in viata asta ca ai avut si o alta perspectiva. Nu ca ai auzit de la altii cum e in cacat ci ca efectiv ai trait. Deci stii, pentru prima data in viata ta nu sustii ca stii ci chiar stii. Poti ajunge chiar sa multumesti astrelor sau cui consideri tu pentru ocazia nepretuita pe care ti-au dat-o, aceea de a te vedea pe tine insuti jos si a “te indrepta”. Dar e buna abordarea asta ? Nu e un pic naiva ?
Poti imbratisa situatia ca pe o provocare, pentru a te ridica fara ajutor sau cel putin pentru a vedea daca esti capabil sa o faci. Si daca nu esti, la ce bun servesti societatii ? Nu te numesti balast ?
Accepti situatia dar n-o imbratisezi. E un cosmar, nu ti se intampla tie, totul va reintra in normal incepand de maine. Si totusi realizezi ca nu-i asa si mainele se prelungeste pana poimarti. Desi tu nu trebuia sa te afli pana la gat in cacat. Dar acolo esti. Iei lucrurile cum sunt dar aia nu e viata ta, traiesti viata altuia, pe a ta ti-au furat-o miseii.
Incepi sa ai iesiri nemotivate de agresivitate. Sunt de vina ceilalti. Nu ar fi trebuit sa fii acolo, tu nu ai nici o treaba cu pigmeii. Din avionul tau nici nu se vedea asa ceva de la geam. Se vedea doar o padure verde si frumoasa. Vrei padurea verde din nou. Unde-i ? Hocus Pocus ca nu-i. Dar puteai sa juri ca era acolo acum cateva zile.
Pentru ca nu mai e, toti sunt niste nemernici si trebuie sa moara de mana ta. Suferi de revolta si de fiecare data cand se aduna pigmeii sa te arda in cur, te incrunti dar nu faci nimic, astepti serpeste. Cu prima ocazie ! Tu esti un print. Esti doar intr-o mica pauza, o nefericita conjunctura, va trece, trebuie doar sa mai astepti putin. Si cu gandul asta… inainte. Si asteptarea se prelungeste de la o zi la alta, dar tu esti tot acolo, tot print. Abordarea asta cum e ?
Bai, nu stiu, intreb, ca daca stiam nu intrebam.
Nu e viata cumva..o constanta a inconstantei ? Un spatiu real atat de asemenator cu cel virtual incat sperie. Un spatiu in care se poate intampla oricand orice. Nu ar trebui oare sa ne adaptam existenta la singura realitate si anume INCERTITUDINEA ? Si odata cu asta…sa invatam.. despre ADAPTARE ? Oricand, la orice, dar nu prin orice mijloace.
nu ma pot abtine sa nu raspund la intrebarea ta…
as defini a 4 optiune, care bate spre prima (dintre cele definite de tine), dar nu-i sigur. aia in care sa consideri existenta ta ca rezultat al actiunilor tale, al alegerilor, deci de aci devine ca tu nu participi in nici un fel la serviciile oferite de pigmeii potenti…, sa zicem ca te forteaza …, dar tot prinzi momentul sa faci un “7″ (referitor la tehnica “8″-urilor), sau rupi ceva…, sau dai un cap…, gasesti metode sa-ti exprimi opinia ca nu esti de acord…, intr-un mod … clar…, si greu de trecut cu vederea…, adica sa se lase cu tipete de partea cealalta. de aci…, trebe sa ai atata sanje-n instalatie sa te uiti in ochii celui mai tare/potent pigmeu ca si cum te-ai pisat pe el…, de cateva ori consectiv…, si asta probabil ca te aduce foarte aproape de optiunea 1 a ta…, dar cred ca de fapt TREBUIE sa infrunti.., si sa parchezi daca asta-i filmul…, dar infruntand. sau ai putea deveni un “guru”.
sigur un print… nu cred ca are asemenea optiuni, pentru ca el nu a cultivat asta ca nu a avut unde…, nu a infruntat ca nu a avut ce…, toti din jurul lui au fost de acord… , sau au corectat usor…
e ok ca spre optiunea 1 inclinam si eu, desigur, e totuna cu solutia ta ca duce pe acelasi drum si are ca rezultat acelasi kix, doar nu credem in miracole. idee e ca adoptarea solutie in cauza te face pe tine o serie de chestii mai sus numite in articol. atunci intrebarea e …sa-ti pese…sa nu-ti pese… sa iti bati capul…sa nu ti-l bati.. Da’ cu argumente.