Sa ai optiuni prea multe…

Acum buna vreme, un stimabil domn se indragostea de o respectabila domnita. Poate pentru ca auzise ceva bun despre ea, poate pentru ca o vazuse in treacat urcand in caleasca. Poate pentru ca-i simtise parfumul la colt de strada, pe cand iesea din bacanie. Nu avea poze cu ea goala pe dormeza, nicidecum nu avea la indemana poze cu o sumedenie de alte domnite despuiate pe dormeza. Nu ca n-ar fi fost frumos, dar nu le avea. Nici n-avea cum sa-i transmita instant intentiile sale precum si detalii precise despre virilitatea sa si intr-o asemenea epoca nici n-ar fi fost tocmai respectabil. Deci castigarea increderii era un proces elaborat, de durata, aproape chinezeste intocmit.

Domnul gasea un porumbel si spera ca acesta sa ajunga nehalit de uliu la destinatie. Il descanta sub coada si-i atarna de picior un biletel in care-i comunica domnitei un gand bun, un loc si-o ora, spre exemplu “Sunteti divina. Va astept joi, ora 14, sub sicomorul din Piata Mare. Cu inima sangeranda, Lord Ion”. Domnita venea eventual, cu o fusta lunga si un guler care-i acoperea si pometii obrajilor si poate, daca domnitei i se parea ca Lord Ion se preteaza, acesta apuca sa-i vada ca din greseala glezna si un pic din tibie. Ceea ce-i era eventual destul pentru ca la cateva ore dupa sa se poata masturba despotic, din amintiri, in intimitatea conacului sau (procedeu cunoscut astazi sub denumirea de “laba trista”).

Apoi incepea adevarata arta a cuceririi. Scrisori parfumate sau nu, porumbei calatori sau nu, baieti saraci platiti cu o moneda si trimisi cu ravas, in chip de mesageri. Si poate in luni de zile, se ajungea la un futai si la o relatie clara, certa, declarata, intre cei doi. Optiunile erau mai putine, relatiile tineau mai mult, nu dintr-un fond sufletesc mai bun si din mai multa vertcalitate ci pentru ca nimeni nu avea chef sa mai trimita din nou porumbei calatori, hamsteri, vulpi zburatoare, maimute si alte oratanii cu biletele parfumate in cur si dupa alte cateva luni sa lege o alta relatie care cine stie cat tine. Ca domnita primea si in acele vremuri mai multe ravase odata, e stiut, dar oricum, alegea unul si n-o mai “ardea” aiurea pentru ca era destul de greu zic sa cunosti efectiv un om.

 Si poate, nu stiu dar poate, optiunile fiind mai limitate, despartirile erau mai putine si drept urmare si bastarzii erau mai putini, iar naturaletea de-a iesi dintr-o relatie nu era tocmai naturalete.

Astazi avem retelele de socializare. Lucrurile sunt usor accesibile. Si pentru barbati si pentru femei. Lord Ion stie astazi cum arata goala Sofronia, Eufrosina, Veta, Saveta, Leana si Paraschiva. Alege ce-i place. Posibil sa stie chiar cum arata pizda unora dintre cele sus numite fara sa le fi futut musai. Posibil sa stie ce le place, ce asteapta, ce isi doresc, ce cauta, ce citesc, pe unde au umblat, ce prieteni le inconjoara. Posibil ca daca Lord Ion are un pic de creier are toate informatiile pe tava si singurul impediment in a ajunge in patul unei domnite sus numite ar fi ca si ea la randu-i sa aiba un pic de creier. Asta presupunand ca Lord Ion e un farsor care vrea doar sa topaie. Sa nu excludem cazul fericit si sa nu uitam sa dam si-o tenta pozitiva fenomenului. Lord Ion poate descoperi mai repede compatibilitatile cu una dintre cele sus numite. Si presupunand ca are intentii serioase, va economisi mult timp altfel pierdut in incercari.

Desigur, in trecut, alegerile gresite dar sudate se terminau in mariaje nefericite. Dar astazi…ei bine… astazi…

Fiecare are milioane de variante, atat in frumoasa tara cat si in afara ei. Atat de multe variante incat incolteste in om ideea ca ar putea trai intreaga viata din floare in floare, din pula in pula, ori dupa caz, din pizda in pizda, precum albinuta cea sarguincioasa. Pe sistemul ca daca se poate, de ce nu ? S-au schimbat monstrii. Ne luptam cu alte fenomene decat acelea de-acum cateva sute de ani. Cand totul devine accesibil, adica vremurile o iau inaintea omului, acesta se mai poate salva de noii demoni doar daca poseda un nivel avansat de intelegere al problemei. Restul dragilor, sunt victime si vor sfarsi intr-un mod asemanator ca idee, precum Narcis.

Zilele noastre ne pun in brate facilul. Ai nevoie doar de scanteia de dorinta si de un dram de creier pentru a-ti stabili o ruta scurta si precisa pana la rezultat. Atat. Vi se pare o chestie comoda, lejera, potrivita ? Parerea mea este ca nu suntem pregatiti. Cred ca inca nu intelegem cu ce avem de-a face si suntem ca un copil care a primit o jucarie noua cu care se joaca dar pe care inca n-o intelege. Dar nu sunt eu in masura sa emit teoreme si leme pentru ceilalti. In ceea ce ma priveste, am de gand sa-mi tin calutii in frau. Mie personal imi va fi mereu de-ajuns sa stiu ca pot. E suficient ca sa nu sfarsesti in propria mizerie, lucru ajuns astazi la indemana tuturor.