Despre finaluri

Bai… am primit un link. Eram desigur la job. Si era in acel link vorba despre si anume, FINALURI, care este. Bai frate si citesc si intepenesc. Deci hai sa ne intelegem. Ca sa stim cum stam. Eu in virtual nu am prieteni. Nu am, nu imi trebuie, nu-s curios, dar niste oameni din virtualitatea asta de toata pula mi-au atras atentia. Stiu ca daca am bea o cafea am putea deveni amici si apoi prieteni. Legat de unii am cu siguranta dreptate, legat de altii cu siguranta ma pot insela, ideea e ca nu conteaza, ca in viata, chiar nu conteaza, dar deloc! Da bine… asta nu-i un subiect, asta ca sa stim cum stam si de ce ma efectiv si in general doare pe mine in pula mea roz.

Nu o cunosc pe Sonia. Nu stiu cine e omul, cu ce se ocupa, daca are sau nu are pacate, daca e sau nu un om bun. Nu stiu, nu e treaba mea. Ceea ce stiu este ca urmarindu-i comentariile si evolutia pe Fain in scurtul timp in care am avut ocazia sa observ aceste lucruri, am vazut din partea acestui om doar comentarii, remarci, replici de un exagerat de mult bun simt. Vazand aceste lucruri m-am gandit sa-i citesc si blogul si am gasit intre acele randuri o sensibilitate cum rareori poti sa gasesti in zilele noastre in care oameni ca mine prefera sa sprijine pule-n gat decat sa stranga maini, tocmai pentru ca nu-s vremurile. Bai, nu-s ! Gata ! Doar ca uite… unii reusesc sa treaca peste toate astea, sa fie ei insisi, sa fie buni intre nebuni.

Bai n-as baga mana in foc ca stiu exact de ce se retrage Sonia, dar imi pare ca-i victima unor mizerii. Imi pare, n-as putea fi sigur cum nici lumea in care ne invartim nu-i sigura. Da n-am cum sa nu extrag din text niste lucruri care n-au cum sa nu ma puna pe ganduri: ” Am primit si nu am stiut fi suficient de recunoascatoare. Nu, nu musc mana care m-a hranit.”

Ce mana te-a hranit Sonia draga, atat de mult si atat de abundent incat sa-ti treaca prin minte ca un astfel de act marunt, oricare ar fi el, iti cumpara gandurile, actiunile, fiinta, convingerile ? Ce te face sa scrii:

“Are sens sa mai spun ca regret ziua in care mi-a trecut prin minte sa cer ajutor? Ca presentimentului de atunci i-am facut vant si mi-am luat ( nebuna!) deviza in brate:  ” toti oamenii au un strop de bunatate in ei ?”

Nu Sonia, nu toti oamenii au un strop de bunatate in ei. Poate acel strop exista dar este ascuns undeva in sfincterele incarcerate ale sufletului din interior. Acel suflet care a imbracat un altul, mereu altul suprapus peste cel anterior, precum o Baba Dochia nereusita. In viata oamenii asta tind sa faca cu sufletele lor. Si daca au sau nu au acel strop de bunatate, ce-ti pasa tie ? Puterea nu presupune demonstratii. Nu are sens sa pleci, nu-i nici o indoiala ca o poti face. Tot asa cum poti stinge o tigara spunand ca e ultima. Exista un anumit gen de oameni care pot face orice AZI, ACUM. Si cu toate ca ai dat poate senzatia ca esti firava precum o coaja de ou, eu ma indoiesc si cred sincer ca faci parte din categoria de oameni sus numita. Doar ca… neintrebat iti spun ca eu nu cred ca-i acolo puterea.

Puterea e a ramane in picioare in nepasare. Sau pasare fata de ceea ce conteaza. Fata de ceea ce cu adevarat te hraneste. In picioare in fata acelora care iti spun ca nu le placi. Foarte bine. Au acest drept. Nu le placi, pleaca ei, nu pleci tu. Cand te intersectezi cu oameni carora nu le placi pleci tu ? Esti diplomata ? In anul Domnului 2011, in lumea ASTA ?

Scuze dar m-a luat valul. Stii ce, eu sper sa te mai gandesti. Sper sa duci lucrurile in punctul in care erau inainte de-a simti tu ca musti vreo mana atothranitoare. Si libera fiind din acel moment, sa continui sa iti scrii povestile pe blog. Pentru ca scrii bine si faci bine ce faci. Ai sa iti deraiezi liniaritatea pentru NIMIC ? Omul are avantajul ca poate desface tot ce e facut, de-aia am inventat divorturile, pentru ca putem sa nu persistam in … bleaah ! Adu lucrurile acolo unde erau inainte de-a avea tu nelinisti si fa ce faceai, noi te vom citi.

Desigur, alegerea iti apartine ! Toate cele bune !