Perioada mea Jazz

O nu, pe la 16 ani nu eram un meloman cult, nicidecum titlul nu se refera la muzica ci mai degraba la un club consacrat acestui gen de muzica, pleznit de soarta undeva la piciorul podului 16, in Timisoara. Acolo am poposit odata din greseala, adus de un prieten de pahar si vazand eu acolo corpuri mladioase in penumbra precum si un bun raport cantitate-pret la bere, am ramas. Si-am ramas ani multi. Era frumos in ”Jazz”, ne adunam acolo in clubul de sub piciorul podului si beam precum porcii. Toti fugitii de pe la ore se adunau acolo, toti paria, smecherasii, prost obisnuitii, pe acolo apareau sa isi faca veacul.

In acele vremuri daca ma scuturai cadeau de pe mine in afara de obisnuitele monede fara valoare, lanturi, briceaguri (vreo doua la numar) si un nunchaku facut din ceva lant prapastios si doua tevi de alama gaurite. Imi aduc aminte si acum ca dadusem peste tevi cu banda izolatoare albastra, pentru efect. Daca era cald veneam in Jazz chiar cu ditamai parul de lemn in maneca de la geaca. Ma intalneam acolo cu altii la fel de inarmati si discutam la bere ca oamenii mari. Am participat la tot felul de adunari in fata liceelor ca “sa-l batem pe ala”. Unde ala era de obicei un copil cu o gena defecta facut pentru literatura si balet. Ca daca apareau tiganii ne imprastiam ca potarnichiile si nu mai aduceam vorba niciodata despre intamplare. Faceam cu alte cuvinte pe raul si asta se datora sigurantei capatate dupa prima intalnire cu Dani. Altfel spus, colibri-ul incepe sa faca pe vulturul daca-i prost si-i tine condorul spatele. Apoi cam asa.

Ei bine, in acea perioada eram plin de idei. Imi placuse focul de mic. Atat de mult incat bunicii imi prezisesera in copilarie in repetate randuri ca am sa mor ars. Asta dupa ce stingeau ingroziti focurile mele de tabara organizate in bucatarie. Adunam ziare de tot felul, le duceam in bucatarie, le motoleam intr-o gramada considerabila si dadeam foc. Nu fumul ii alerta pe ai mei ci rasetele mele spasmodice in care le asteptam sosirea. De-atunci incoltise in mintea lor ideea ca “asta n-i normal la cap, ca tac su”. Dar am crescut. Si focul ramasese parte din sufletul meu.

Dadeam foc la orice puteam. Aveam mereu chibrituri la mine. Dadeam foc la iarba uscata daca vedeam ca undeva e de prisos.Treceam pe langa cosurile de gunoi si slobozeam din mers cateva chibrituri aprinse, privind apoi in urma, dupa ce luam distanta. Ranjeam manzeste. Incepusem chiar sa imi fac un traseu, de acasa pana in Jazz si ardeam vreo 3-4 tomberoane pe drum intr-o zi normala. Apoi, bere. Ba chiar il corupsesem si pe Mishu (baiat cuminte dar vizibil mistuit de un monstru interior) si-l facusem sa inteleaga focul ca pe o cale de izbavire, asa ca in ultima perioada eram doi incendiatori.

Noaptea plecam spre casa in grupuri. N-am s-o uit pe aceea in care ma taia pisarea fix cand treceam pe pod 16. Si pe dedesubtm pasarela si masini. Asa ca le-am propus prietenilor de pahar si ei plini cu bere, sa ne scoatem pulele aliniati in sir indian si sa blagoslovim asa, de pe pod, pe careva. Radeam si incercam sa ne imaginam cum se vede totul de jos, de la volan. Trei pule scoase undeva sus si tu ruland, nevoit sa parcurgi…jetul… de urina…care venea cumva ca o pedeapsa a faptelor tale mizerabile. Karma lucra prin noi. Si din goana masinilor prindeam uneori cate un …”zzzdaaaa maaa-tiiii !!!” Putine lucruri gaseam pe atunci la fel de inaltatoare.

Stiti acele monede de 100 lei, cu muia lui Mishu Caftangiu pe ele ? Nah, intr-o zi am luat una si am lipit-o pe casa scarii cu Super Glue. Eram super incantat stiind ca toti octagenarii se vor impiedica de ea si incercand sa o zmulga de pe sol… MUIE ! Si razand m-am indepartat pentru cateva ore de locul faptei. La intoarcere, tristete crunta si durere caci l-am gasit pe bunicamiu cu un cutit de bucatarie zgandarind moneda, sa o desprinda. Karma lovise se pare in mine. M-am simtit de cacat dar am trecut peste caci eram tanar si aveam treaba. Eram mereu “in turneu”.

Vara indesam inghetata la vafa pe jumatate mancata in lacasul din telefoanele de pe strada, acolo unde trebuia sa-ti cada restul. Si priveam oamenii cum isi spoiesc manutele si pleaca pizduind. Era cel putin amuzant, un lucru de facut intr-o zi de vara insorita. Dar apoi au desfiintat si acele telefoane si am ramas fara distractie.

Uneori baietii din zona ne adunam si ne cacam random pe la usi prin scarile de bloc, pentru ca apoi sa sunam la soneria celui uns, a celui ales. Alteori nu. Si cateodata, doar cateodata, venea iarna.

Imi aduc aminte si acum ca intr-o noapte ma intorceam acasa praf de beat impreuna cu un prieten, un anume Toma. Cred ca tot cu vreo cateva seri inainte luaseram amandoi niste pumni in cap pentru ca asta zisese ceva de curul generos al unei tipe … insotite de doi masculi lipsiti de simtul umorului. N-am simtit nimic, eram mult prea muci. Ei si … mergeam noi impleticindu-ne cand il vad pe asta ca dispare. Da dispare frate, deci nu-i ! Si ma trezesc in fata mea cu o camera de televiziune si o gagica care-mi indeasa un microfon in gura si ma intreaba zambind: “- Nu va suparati, suntem de la Analog TV, cum veti petrece sarbatorile de iarna ?” M-am uitat la ea ca un troll de pestera si i-am raspuns ceva filozofic de genul ” - Sa pretuim sarbatorile cu familia, pentru ca oricum asemenea tara nu ne permite sa plecam in vacante prea scumpe ”. Am aparut la televizor si am fost aplaudat de profesorii de la liceu care m-au vazut. Se intampla candva chiar inaintea vacantei de iarna.

Am fost in Jazz ani de-a randul. O data mi-a venit sa ma cac si am fost la baie si aia nu aveau hartie. Ce sa fac futui ca eram pe buda cand am facut pertinenta observatie. M-am descaltat de o soseta si m-am sters la cur. Tu ce-ai fi facut ? Dar trebuia sa ma razbun pentru ca n-au avut hartie si eu sacrificasem o soseta pe care as fi putut altfel sa o usuc pe calorifer si eventual sa o fumez cu Avionu. Asa ca am apucat soseta de coltul ramas curat si am aruncat-o in sus pe tavan. PLEOSC ! S-a lipit intins si nu stiu cand a cazut, a doua zi la o atenta verificare, nu mai era acolo.

Si-asa… si cum ziceam… apoi am crescut.