Sunt mandru sa fiu roman !

Sunt mandrul cetatean al taramului mioritic, atemporal, numit Romania. Sunt pregatit sa lupt in razboaie, sa ma iau de gat cu mori de vant, sa apar virginitatea tarii mele cu inima deschisa. Sunt gata sa ma sacrific pentru Romania pentru ca imi ofera atat de multe.

Aud despre intangibilitatea numelui tarii, despre sfintenia imnului national, despre etica, conduita si exemplul personal al conducatorilor nostri si creste in mine inima si-mi vine sa juisez pe covorul alor mei din sufragerie, de atata beatitudine interioara.

Pentru ca am atatea posibilitati, pentru ca la o jumatate din viata traita deja (judecand dupa caracteristicul stil autodistructiv), am avut deja toate oportunitatile pe care un tanar cetatean al tarii le primeste si am profitat deja de jumatate. Ca dovada a acestui minunat fapt, am un loc de munca la care sunt apreciat si care-mi ofera posibilitatea de a-mi pune in valoare abilitatile.

Nevoile primare imi sunt acoperite si mintea mea jongleaza cu tot felul de alte nevoi, precum noi destinatii de croaziera pentru vacante. Caci statul mi-a dat posibilitatea de-a imi cumpara o casa (prima), pe care o platesc raportat la salariul pe care il castig, imi raman suficienti bani ca sa ma indop precum mistretul, sa-mi scot zilnic prietena la suc, sa fac alor mei cadouri la zilele de nastere, sa imi cumpar prezervative Louis Vuitton cu cristale swarovski si iata, imi permit sa plec saptamana viitoare in Tanzania. Acolo s-a oprit globul din rotatie cand am pus dejtu, acolo ma duc.

Sa ma gandesc vreodata la emigrare, sa plec eu din tara mea ? HAH ! O gluma !

Ma simt sigur, justitia functioneaza perfect si actioneaza mai repede decat o laba data pe camp intre o duzina de taranci goale care-si arata ugerele. Politia zambeste, in slujba mea, a cetateanului, receptiva la problemele si nevoile mele, afisand acel aer serviabil al angajatului bugetar recunoscator ca-si ia salariul si din banii mei.

Trimit mailuri amicilor din strainatate facuti pe Internet si le povestesc despre presedintele meu. Are o cautatura proverbiala care denota multa intelepciune si se spune despre el ca daca-ti cade in fata lui in banut din buzunar, se apleaca si-ti intinde doi. Traieste cu frigiderul gol din solidaritate pentru putinii neadaptati care inca nu au avut curajul sa profite de oportunitatile sistemului. Asa ca-i asteapta cu rabdarea si cu entuziasmul mamei care-si invata pentru prima data copilul sa manance macare solida, mestecandu-i hrana.

Sistemul sanitar merge ca uns. Imi pun toata increderea in specialistii romani, departe sunt vremurile in care medicii unguri isi faceau cruce si inchinau trei matanii vazand diagnosticele date in Romania. Acum nu mai este asa. Salvarile ajung la domiciliul bolnavului inainte de-a da acesta telefonul. In salvare primesti un cocktail gratis si un lap-dance pentru ca drumul pana la spital sa nu traumatizeze. Acolo peretii sunt roz, medicii sunt atenti, serviabili si incoruptibili. Vremurile in care se venea la doctor cu gaina in sacosa, s-au dus.

Astept cu nerabdare sa am un copil si sa-l cresc pana la sapte ani. Asa il voi putea inscrie la o scoala si-l voi putea face om. Va beneficia de edicatie si-si va putea intinde aripile mai departe decat mine, devenind intr-o buna zi cetatea al unui stat care i-a oferit si lui toate posibilitatile. Voi insufla copilului meu sentimentul patriotic care imi rascoleste si mie intestinele. Intre timp, scoala il va forma, cizelandu-l, slefuind diamantul care zace in el. Profesorii se aduna uneori in timpul liber in fata Parlamentului pentru a multumi si a striga “Meseria e bratara de aur.”

Noi nu avem hoti. Hotul este un paria, nu intelegem cum ar putea vreodata cineva sa ia un bun care nu-i apartine. Privim toate aceste lucruri la TV si le vedem manifestandu-se in SUA, Germania, Suedia, Danemarca si-i asiguram de totala noastra compasiune avand certitudinea ca intr-o buna zi si ei vor atinge un inalt nivel de constiinta si educatie.

Sunt privilegiat. La jumatatea vietii sunt un om implinit si unica mea grija este sa-mi dau seama ce mi-as dori sa fac pe mai departe. Statul s-a ocupat de toate in locul meu.

Avantajele mele ca roman ? Toate lucrurile pe care nu le voi gandi niciodata sau pe care nu voi avea ocazia vreodata sa le fac.

Nu ma voi intoarce sa trag un glont in capul superiorului care imi ordona “Foc !” ci voi muri bucuros pentru tara care mi-a lasat mai multe usi deschise pentru a-mi construi o viata decenta. Nu voi spune despre presedintele meu si acolitii sai ca sunt niste hoti nenorociti carora le doresc tot raul din lume si pe care doresc sa-i vad murind si nu-mi voi suspecta presedintele de abuz de putere precum si alte nenumarate magarii pentru care omul de rand era acum o suta de ani atarnat in streang fara drept de apel. Nu voi vedea niciodata Statul ca pe o institutie odioasa care exista in detrimentul cetateanului pe care-l …suge… si de maduva. Nu voi putea spune niciodata ca un medic si-a batut joc de mine si aproape m-a omorat punand un diagnostic absolut cretinoid pentru ca in Romania nu exista mal praxis. Niciodata nu a existat. Nu voi putea rade la bancurile cu politisti pentru ca ai nostri nu sunt niste imbecili cu chipiu si cu priviri de trogloditi care cauta doar sa-si umple buzunarele si sa-si agate mai multe trese pe umeri.  Nu ma voi teme sa-mi dau copilul la scoala pentru ca stiu ca va fi tratat corespunzator, un profesor interesat si bine platit pentru interesul afisat se va ocupa de educatia lui si-i va fi ca un al doilea parinte. Daca acel copil al meu va fi fata, profesorul nu va incerca sa i-o traga in cur. Nimic din toate astea… sunt fericit !

Si in clipa mortii mele va rog sa ma ingropati invelit in tricolor si unica mea dilema e ca nu cumva prin acest gest sa intinez drapelul tarii cu starvul meu defunct.