Un arici dorind odata sa isi creasca al sau blog
Si sa nu mai zica toti ca pe net e cam olog
Incepu sa-nvete SEO si cu sufletul deschis
Puse totu-n aplicare ca-n “terminus paradis”
Si-apoi tantos prin padure prinse a se afisa
De n-aveai loc cu prajina sa ajungi la freza sa.
Leul, fiind si el acolo si vazandu-l ingamfat
Se-apropie usor de dansul si-i spuse: esti un cacat !
Fata de-asta grozavie, ariciul ca pentru el
Mormai incet in barba: leul este un misel !
Insa auzindu-i soapta leul il cuprinse-n brate
Degeaba urla ariciul laba grea sa nu-l inhate
Si-l trase in tufe leul si cu fata la padure
Deci cu curul inspre el, incepu sa-i dea la mure.
Dupa jumatati de ora si reprize incheiate
Ariciul cel cracanat renunta a se mai zbate
Si tarandu-se acasa cu curul precum o pruna
Isi dete cu alifii ca dupa o treaba buna.
Si-aparand iar in padure, saluta chiar si furnica
Si-n sufletu-i arogant incoltise iata, frica
Iar respectul de asemeneni nu si-l mai uita acasa
Caci nu stii ce te pandeste sa te futa-n iarba deasa.
Concluzia care vine, e ca daca esti olog
E mai bine sa-ti cauti drumul prin padure… fara blog.
