Scriam dincolo despre relatii… de ce n-as posta si aici frumosul articol ?
Exista pe acest minunat Pamant, relatii si …. relatii. Unele se destrama intr-un timp T, altele ar mai avea nevoie de timp ca sa-si continue magia si sunt curmate miseleste prin moarte. De ce insa unele relatii se sudeaza parca pentru eternitate iar altele se transforma in praf la prima vibratie care le scoate din gobul de cristal?
Teorii, opinii, ipoteze, sunt mii. Am auzit multe variante, suficiente argumente, adevaruri care se sustineau fiecare pe cate un pilon rezistent si totusi, parca lipsea ceva. Se vorbea despre chimie, destin, compatibilitati, sansa sau nesansa, context. Si totusi, cred ca nici macar o combinatie intre toate acestea n-ar aduce raspunsul potrivit pentru ca tot ar lipsi ceva.
Eu cred ca acel ceva este motivul. Motivele initiale pentru care relatia s-a infaptuit sunt cele care-i definesc viitorul. Si daca am tine neaparat le-am putea imparti pe categorii in functie de importanta lor, insa nu gasesc acest lucru necesar si-l voi lasa in seama altora mai cititi. Eu pot spune doar ca cele mai multe relatii sunt menite sa dea gres pentru ca cele mai multe motive sunt egoiste. Marea majoritate a relatiilor au loc din pricina nevoilor individuale ale fiecaruia dintre cei implicati.
Fie ca la mijloc sta teama de singuratate, teama de trecerea timpului, nevoia de sex sau atractia sexuala, nevoia de afectiune etc. motivatiile sunt slabe si egocentriste. Astfel de motivatii vor suda firav o relatie si, ca o consecinta, relatia se va sprijini pe motivatiile fiecaruia dintre cei implicati. Asemenea relatii nu sunt construite pentru a face fata rutinei, dificultatilor si situatiilor neprevazute nelipsite intr-o viata de om si iminente intr-o perioada indelungata de timp.
Dar ce sudeaza puternic o relatie? Din punctul meu de vedere si, iata, paradoxal, chiar detasarea. Detasarea este opusul egoismului. Prin detasare recunosti partenerului tau dreptul de a avea in fapt orice drept. Ceea ce este in definitiv un fapt real, concret.
Fiinta umana adora sa se complaca in iluzie. Simtul proprietatii este una dintre aceste iluzii, fie ca se refera la obiecte sau la persoane. Fiinta umana traieste in doua planuri. Planul lucrurilor reale si planul falsei realitati.
In planul falsei realitati un X poate considera ca Y ii apartine trup si suflet. Planul falsei realitati ofera lui X siguranta, eventual liniste sufleteasca sau alte garatii de care are nevoie. In planul lucrurilor reale, Y nu i-a apartinut niciodata lui X trup si suflet ci in cel mai bun caz i s-a alaturat prin proprie vointa trup si suflet, lucru asupra caruia oricum X n-a avut niciodata influenta. In planul lucrurilor reale nu exista nici un fel de garantii si nici un fel de siguranta. In planul lucrurilor reale Y se detaseaza cand doreste. Planul lucrurilor reale este rece, sumbru, neplacut, instabil precum nitroglicerina si din aceasta pricina fiinta umana a avut nevoie de un plan al falsei realitati pe care sa-l bantuie. Problemele au aparut in clipa in care mintea s-a obisnuit cu acesta si s-a mutat cu totul acolo. De aici depresii, dureri, infinite dezamagiri si agonie.
Revenind la subiect, prin detasare o relatie se manifesta doar in plan real. O relatie care functioneaza in plan real nu mai are nevoie adaugiri, este dezbracata, lipsita de masca, isi arata permanent adevaratul chip. Doi parteneri detasati care-si recunosc unul celuilalt “dreptul de a orice”, drept real si incontestabil in orice caz, nu pot decat sa sudeze puternic o relatie pe cu totul altfel de considerente decat relatiile sudate in plan iluzoriu. Dar pentru o astfel de relatie e nevoie de doi oameni capabili sa inteleaga manifestarea planurilor mai sus amintite.
Cu alte cuvinte, relatiile reusite nu sunt la indemana. Sunt rare, sunt menite sa fie putine si rare. Nu sunt decat pentru aceia care au trecut de pragul unor suferinte, agonii, deziluzii. Pentru aceia care au depasit barierele mentale caracteristice planului iluzoriu. Relatiile adevarate sunt menite doar acelora capabili sa isi asume adevarurile, crude, taioase, ascutite, exact asa cum sunt ele cu adevarat, neprocesate de mintea vulpina atat de obisnuita sa le dea o forma mai comoda si usor de acceptat.
P.S.
Dealtfel voi relua si aici unele articole de pe Blog Enigma, cele care consider ca au teme mai demne de ochii vizitatorului… muriti deci de plictiseala 
