Daca as scrie despre prieteni in general, poate ar fi o chestie, insa nu va fi o chestie pentru ca voi scrie despre prietenii MEI.
Am realizat foarte tarziu un lucru extrem de important: contrar aparentelor, sunt mizantrop. Am nevoie de singuratate. Ma simt mai bine singur decat intre oameni. Posibil sunt sociopat. Nu stiu, posibil. Astfel am tras concluzia ca oamenii cu care m-am intersectat mai mult de 24 de ore sau cu care mai mult, am pastrat relatii de prietenie faceau si ei parte din categoria Ceilalti. Acum daca e sa-i iau pe rand, plecand de la cei mai apropiati prieteni ai mei si coborand spre cei mai indepartati, sufera cu totii de aceeasi boala si cu cat sunt mai suferinzi cu atat mai buni prieteni imi sunt.
Tocmai din acest motiv, niciodata n-a fost o problema disparitia unuia si aparitia sa peste 2-3 luni. Ar fi putut disparea si 1 an si pentru toti ceilalti ar fi fost la reintoarcere ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Lucru ciudat prietenia asta si cum spuneam in ceva articol anterior, o chestiune de context. Dar tocmai asta face tot farmecul. Nu stiu daca am vreun prieten bun normal la cap. Unul singur si n-as putea sa il numesc. Toti cei care mi-au ramas dragi sunt oameni care au stata acolo indiferent ce. Si cand spun asta ma refer la faptul ca in situatii de gen oamenii “normali” nu reusesc sa treaca peste. Se pandesc pe la colturi, isi pregatesc “accidente”, isi doresc raul si in orice caz niciodata in viata asta nu se mai apropie unii de altii cu atat mai putin pastreaza datele initiale ale prieteniei. Am constatat ca mie imi iese, desi am cochetat si eu pe alocuri cu idei mai sus amintite, fara ca insa sa am inima de-a le da curs. Si asta imi e lumea, astea imi sunt prieteniile.
Prieteniile mele cu femei, adevaratele prietenii, au tinut atunci cand respectiva, dupa tavaleala murdara inclusa “by default” in program (cu putine si onorabile exceptii), n-a fugit rupand pamantul. A ramas privind ba cu uimire, ba cu bizara curiozitate, creatura din fata sa care semana perfect cu o fiinta umana. Apoi a incercat ba s-o cunoasca, ba s-o disece, ba s-o inteleaga, lucrurile culminand in 99% dintre prieteniile mele cu femei in nasterea unor hibrizi psihologici monstruosi care intinzandu-si tentaculele aveau sa duca in locuri intunecate. Timpul pana la acel punct culminant ar fi reprezentat in fapt, prietenia noastra in sine. In cazul prieteniilor mele pastrate cu persoane de sex opus, hibrizii psihologici monstruosi dar nu numai, isi mai intind inca tentaculele in tentativa de-a mangaia pervers pe creatorul lor. Ei bine, n-ai sa vezi.
Prieteniile mele cu colegi de gena, si-anume barbati, au tinut atunci cand respectivii au acceptat minusurile mele cu naturalete. Pentru ca altfel, ele fiind dintre cele mai crancene, nici nu ai cum sa le accepti. Au inteles ca sunt un tip selectiv. Ca fac mizerii dar NU LOR. Ca mint si-i mint uneori si pe ei dar sunt altfel bine intentionat. Ca fondul meu nu-i unul dintre cele mai bune dar niciodata nu s-ar manifesta asupra LOR. Asta, valabil pentru jumatate dintre ei. Jumatatea cealalta e alcatuita din personaje dubioase care pe langa faptul ca au inteles cele de mai sus sunt oricum suficient de “vero” incat sa nu le pese.
In mare… cam asa..
Voi fi mereu acolo pentru orice fel de fiinta pe care o numesc prieten. Chiar daca in trecut ne-am fi aruncat in cele mai negre prapastii. Si asta pentru ca prietenii mei privind la randul lor in trecut, judecandu-ma sau nu, stiu sa mearga mai departe. Si pentru ca vor fi si ei acolo mereu, pentru ca altfel nu stim sa existam, pentru ca lumea noastra nu seamana cu a voastra, pentru ca am gasit in acel cerc vicios o normalitate A NOASTRA si acolo respiram.
dragut.
in societatea actuala in care ne inconjoara foarte multe aspecte nefiresti, cu statut de normal (cotidian, obisnuit), toate persoanele sunt … “ceilalti”, doar ca nu toti au decenta sa recunoasca si o mare parte sunt “comerciali” (cu apucaturi de turma, “ca asa face toti”). deci ce cred io ca avem noi prietenii tai in comun…, tu fiind o persoana distincta in cercul tau de prieteni, este agresivitatea…, o doza uriasa de agresivitate (constant, pentru ca toate persoanele sunt agresive, dar nu constant)…, pt ca si asta (agrsivitatea) este comuna in societatea asta…, doar ca noi o controlam, si la noi e multa…, MULT MAI MULTA. e in gandirea noastra.., e in atitudine…, e in ton…, si stii di ce? (in raspunsul la intrebarea asta e cheitza)
si nu vrei sa fii bun sa invarti tu de cheita aia ? ca yo de fiecare data cand invart cate o cheita ori se lasa cu barbati inselati nervosi ori bubuie cate ceva pe undeva
era undeva o intrebare…, se pare ca ti-o lunecat privirea peste ea…
toate alea care se intampla cand invarti tu cheitze, este pt ca invarti de cheitzele altora …
asta nu-i greu…, tie iti place cand iti apas io butoane, si invart cheitze?, noua … asta ne e natural …, asa cum unii fumeaza…, noi apasam butoane si invartim cheitze in altii.
greu e sa-ti invarti tie cheitza.
dar noa.., fiecare cu traseul lui
Lao Tze zicea cu mult inaintea desteptilor de azi si a celor multi de pana azi:
“daca invingi oamenii, esti pternic
daca cunosti oamenii, esti intelept
daca te cunosti pe tine esti luminat.”
acum imi cer scuze daca citatul nu e potrivit
stiu sigur ca agresivitatea ne leaga, doar noi intelegem de ce facem anumite lucruri ca raspuns la actiunile altora, sau ca atitudine initiala ,de aceea suntem prieteni…, pentru ca intelegem si fnctionam (cotidian, adica normal) la alta intensitate si profunzime, pe un fond de agresivitate. adica sistemul nostru de referinta are ca etaloane…. ce stim noi ca se poate…, nu ce ne lipseste cum au persoanele “civilizate” din societatea asta, adica ei vad ce nu au, noi avem ca referinta : “sa (nu) (mai) ajungem acolo.” asta ar fi un exemplu.
si io cred ca noi suntem atat de agresivi datorita faptului ca am intalnit agresivitatea cand si cum nu trebuia, si am ales sa ripostam, adica ne-o inghitit, nu ne-o ingenunchiat. si am pornit pe drumul asta in feluri diferite…, care cum…
unii: stai asa ca te “fut” io….
altii: bine…, las ca te vanez io….
si altii umbla cu pula sculata si-ti transmit prin toti porii : “te fut prietene de-ti sar ochii din cap ca la melc!” (din start…, ca sa stie toti cum sta treaba)
si asta duce negresit spre mizantropie…, de aia e important ca parintii sa fie atenti in cresterea si educarea copiilor, in general si in civil, nu sa goneasca aiurea…, pt ca “somnul ratiunii naste monstrii”, si monstrii isi fac un club…, si se organizeaza …, si ceilalti o sa se simta in plus in propria lor viata.
de aia !
deci …yo am sa scriu un articol care pe voi va va amuza maxim, o sa fie despre cum mi-as creste si educa eu copilul daca as avea unul. pe marginea caruia cred ca putem discuta lucruri interesante ca-s tare curios ce ar avea de spus unii dintre voi DACA AR PUTEA sa se rezume la articol si nu la chestii SUBIECTIVE, spre exemplu eu in acea postura
) , glume despre sfarsitul lumii si alte cacaturi
Ba
au legatura cu nevazutu’ nostru sambata 
pe puncte, ca sa-ntelegi
1. prieteniile tale
2. “Ca mint si-i mint uneori si pe ei dar sunt altfel bine intentionat.” antevorbitoru meu ar putea sa-ti spuna ca drumul spre iad e pavat cu bunele intentii. Io nu o zic; il las pe el. Io te intreb doar atat: buna intentie aia, e buna pentru cine? Ca dupe cate am tot vazut io, e buna doar pentru tine, ca d-aia minti, ca nu poti sa spui ca ai ceva mai bun de facut (sau asa consideri tu) decat sa faci ceea ce te-ai angajat initial ca faci.
3. “cam asa”-ul tau e din categoria alora care folosesc cuvinte care suna deosebit sa para inteligenti; numai ca are un mic lipsus, ca nu stie sa le scrie corect; ii dau io o directionare (prima e gratuita): e catharsis sau katharsis, nu “… khatarsis” cum scrie el; daca asta e etalon….io am o treaba, una mare
o fi … l-am scos, l-am pus pe Goagle care e mai destept … o sa ma rezum la “bordelu meu vesel”
cum ziceam …, ce avem noi in comun si ne leaga…, e agresivitatea…, care la noi e o stare normala…, mai mult sau mai putin exprimata politicos, dar in esenta asta ar fi…, suntem ca o adunatura de salbatici, doar ca am mai citit cate ceva… , si avem macar un vocabular cuprinzator… si oaresce cultura, daca nu reusim sa pacalim ca suntem civilizati…, macar avem sanse sa impresionam cu vocabularul.
(cum putem fiecare, io cred ca cel mai greu dintre toti)
de aia am spravietuit pana acum in societatea asta, altefel ne marginaliza, si inevitabil … parcam…, predam fisa si bocancii…
stiti… Dani…, el e un exemplu pe care noi il intelegeam (eram singurii care il intelegeam), dar care a fost marginalizat pentru ca nu s-a adaptat…
am zis mai sus…, ca in societatea asta plina de falsuri… si nefiresc toti suntem “deficitari” cu cate ceva…, dar noa…, pastram aparentele
da bine, yo nu inteleg cum nu ai predat TU inca fisa si bocancii dat fiind ca toti cei care au fost “baros” si au refuzat sa se muleze pe anumite cerinte ale societatii, cu alte cuvinte sa se adapteze chit ca o mimeaza chit ca incearca pe bune, au cam … parasit planeta. Exemplu un anume Adi (el a fost primul) ceva prieten cu Marius (macelarul), fost soldatel in legiunea straina, om trait, divortat si distrus de femeie si aprig bautor de Monopol. A parasit planeta pt ca avea principii. Nici Dani nu s-a mulat pe mersul lucrurilor ca era prea… prea EL. Felicitari, recordul de longevitate iti apartine, eu ma bucur mult pt. asta sincer. Restul, ori s-au adaptat ori continua sa serpuiasca. Altfel cum poti explica lunga longevitate in societate a unuia ca Eugen (exemplarul ala execrabil) si disparitia unuia vero, ca Dani ? Cu cat esti mai rama, cu cat serpuiesti mai bine, cu atat mai mult te vei scurge pe Pamant. Spun scurge pt ca la asemenea nivele mersul devine o chestie grea si viata are grija sa iti ia aceasta nemeritata deminitate, de a merge. Da bine, probabil ca in ochii unora, mai verzi si mai transparenti asa…. nici eu nu-s departe… e ok si asa, nu-i bai.
stii…, o personalitate a istoriei, cred ca Lincoln (the President Lincoln), a zis ceva de genul: “Nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii in care ai trait.”
o exprimare mai clara sau mai limpede nu am sa-ti zic de ce nu merita sa serpuiesc in rand cu ceilalti.
de ce sa am viata care nu mi-o place cand singurul lucru care e al meu cu adevarat este “dreptul de a alege”?
di ce sa aleg sa fiu placut in ochii altora, si sa incerc sa traiesc asa…, decat sa incerc sa-mi traiesc propria viata din care sa invat cat mai mult in asa fel incat sa pot sa stau cat mai DREPT inaintea Lui DUMNEZEU.
in rest… sunt bine .., Multumesc de intrebare.
ooopa…esti activ…