Ape tulburi si concursul de poezie de pe Trilema

Published October 21, 2011 by Toni M.

Asta cica-i loc de dat cu parerea si ca sa inchei articolele mele legate de acest concurs de poezie, imi voi da. Si am sa o fac deschis si fara menajamente, nu ca ar interesa pe cineva, dar pentru cazul in care poate intereseaza.

Cand am vazut ca se organizeaza un astfel de concurs m-am bucurat mult. Pentru ca imi place poezia, pentru ca atunci cand eram junior obisnuiam la ora de compunere sa le citesc in fata clasei, pentru ca imi place sa citesc ideile altora la fel de mult cum imi place sa arat la randul meu altora ca am si eu idei. Sigur ca s-au ridicat tot felul de probleme, dintre care posibil ca unele sa imi scape, dar dintre cele care nu imi scapa, iata:

Obiectivitate: pai avand in vedere ca oricum doar cei care participa au voie sa jurizeze, obiectivitatea devine un lucru destul de relativ si atarnator de-un fir de ata. Nimeni nu poate afirma ca s-a jurizat cu obiectivitate dar nici ca nu. Si asta tot din pricina diversitatii oamenilor care au gusturi si sisteme de valori diferite. Asa ca daca eu as fi avut vreo clipa intentia sa imi votez sa spunem amicii cu note mari, as fi putut lejer sa o fac si nimeni nu mi-ar fi putut demonstra ca n-am fost obiectiv. Sau daca as fi avut vreo clipa intentia sa imi supraevaluez lucrarile, idem. Cu inima deschisa va spun ca in notele mele s-a reflectat fix parerea mea reala. Nu ca ar conta. Ideea de subliniat este ca ar fi cazul sa ne luam gandul de la obiectivitate.

Regulament: regulamentul a fost clar de a inceput. Stim cu totii ca Mircea Popescu este de neclintit in anumite aspecte, cu alte cuvinte cine-l cunoaste asa un pic, cat permite un blog sa cunosti un om, stie la ce se inhama. Cert ca nu-i un tip al dracului, dar are parametrii lui si din aia nu-l scoti. Uneori ma face sa ma gandesc la Phileas Fogg. Daca o chestie-i ASA, apoi ASA MOARE. Si mai mult de atat nu-i. Ca era poate mai bine sa fi fost mai bine explicate toate sa inteleaga tot norodul, ca ar fi fost mai bine si insist, sa se fi pus niste screenshot-uri ca oamenii care nu stiu cu ce se mananca link si trackback sa urmeze sagetile desenate acolo si sa nu riste eliminare, o fi. E concursul omului asa cum l-o gandit si conceput si-i luat sau nu ca atare, rezultatul tot pe un drum duce.

Apele tulburi: Marul discordiei ia forma odata cu eliminarea lui Viorel Gaita din concurs pe motivul nepostarii acelor link-uri. Fara indoiala aici s-au format trei bisericute. Prima, a celor care au vazut in aceasta eliminare o nedreptate si cocheteaza cu ideea de a renunta la concurs sau chiar au renuntat. A doua, a celor care considera ca regulamentul e regulament, nu ne abatem de la el si punct. A treia, a celor carora chiar nu le pasa, s-au inscris, n-au gresit cu nimic, isi vad de gaste si asteapta rezultatele.

Judecatile: Sa fie bine inteles ca daca tot imi dau cu parerea aici, nu ma refer la nimeni, dar chiar la nimeni, nu bat apropo-uri, incerc doar sa ridic niste probleme. In ceea ce-i priveste pe cei care vad in eliminarea lui Viorel Gaita o nedreptate si se retrag (nu stiu exact cati sunt acum), este dreptul lor. Eu sper ca ei sa nu vada o nedreptate in faptul ca ceilalti aleg sa ramana. Este de asemenea un drept. Cumva in unele posturi de pe Fain, am simtit un iz de “cei care raman sunt vanatori de karma”, si-apoi as vrea sa spun ca nu cred ca cei care aleg sa ramana in concurs sunt Iuzi. De ce ? Poate ca marul acesta al discordiei nu-i treaba lor. Poate ca si daca-i pe bune vanatoare de karma sau nevoie de recunoastere sau mai stiu eu ce pulsiuni nesatisfacute, ele vin din motive personale. Poate nu simt nevoia sa fie solidari pur si simplu. Sau poate altceva. Chiar nu conteaza.

Despre pierderea lui Viorel Gaita din concurs, ca o parere personala, e pacat. Omul, dupa cum am mai spus fara sa ma feresc, desi este deseori acid, prea sincer cum imi place sa formulez si poate atrage usor antipatii, stie despre ce vorbeste. Ca-i fixist la randu-i si numara rimele, foarte bine. Ca ridica stacheta si are pretentii. Foarte bine, are. Eu am convingerea ca-i nepartinitor. Nu stiu de ce ca nu-l cunosc, l-am vazut de doua ori pe sticla si am schimbat cateva replici pe bloguri. Cand mi-am dat cu parerea legat de judecata sa,am spus ca imi pare ca e atat de atent ”sa iasa numarul silabelor” ca e posibil sa-i scape din vedere faptul ca noi aici nu suntem poeti si nici scriitor, suntem niste blogeri care incercam si noi sa valorificam ce avem, sa dam ce-i mai bun in noi si cam atat.  Ar fi cantarit greu in juriu si posibil ar fi schimbat deznodamantul rezultatelor finale care oricum, vor aparea. Inca o data, mie, imi pare rau.

Bun, acum s-a intamplat, ce facem ? Sa ne retragem toti din competitie… nu stiu… eu parca nu m-as retrage. Am cochetat cu ideea dar parca mi-am strofocat creierii prea mult ca sa ma retrag pentru chestia asta. Pentru ca-mi place, pentru ca n-am des ocazia sa particip si pentru ca tocmai din pricina acestui concurs am reinceput sa scriu intr-un punct in care vroiam sa o dau dracului de treaba. N-as vrea sa sune ca ma justific, asta o fac eventual in fata maicamii, punct. Dar ca idee.

Karma: mai nu-s nu stiu ce bani, dar sunt in joc acolo niste sume daca ajungem sa vorbim si despre asta. Sigur ca 90% vor spune … “ooo…dar eu ma pis pe ea karma”, ca da bine sa spui chestia asta. Bai nu-s bani multi, da-s mai multi decat poti castiga vreodata in 2 zile facand orice pe Internet cu propriul cap. Pe Internet zic, nu pe Trilema sau pe Fain sau mai stiu eu unde. Deci e cumva, un premiu pe care daca il iei, ai satisfactia unei munci depuse, chit ca apoi alegi sa cumperi ciocolata la copii, chit ca vrei numa sa scoti banii aia din buzunarul lui Popescu (ca oricum or sa iasa de acolo) si sa-i donezi unui azil de batrani, sa incepi cu ei o afacere cu care sa salvezi planeta, sa incerci sentimentul de-a te sterge cu bancnote la fund sau mai stiu eu ce, motivatiile fiecaruia sunt personale, individuale si puternice pentru omul in cauza. Cine are autoritatea, vreodata, de a contesta asta ?

Retrageri: Daca-i asa sensibil subiectul, retragerile din concurs nu rezolva problema. Nu rezolva in fapt nimic. Este o greva japoneza. Retragerile de pe Fain, da … alea-s retrageri adevarate, alea-s acte de solidaritate si da… apoi cu retrageri de pe Fain chiar avem “un point”. Parerea mea.

Bun, in speranta ca nu am atras antipatii, dar si daca am atras viata mea va incepe si maine cu un ranjet enorm pe buze pentru ca eu raman tot eu si-n viata mea oricum tot pe mine ma am ca sa-mi leg sireturile, sa imi pun mancare in farfurie si sa ma imbrac daca mi-e frig, eu va pup pe toti cu drag (nu ironic ci sincer), am zis ce am avut de zis, raman cu un gust amar ca de fiecare data cand e ceva concurs pe Fain iese cu scantei… si ma retrag.

Fain-ul va fi acolo si maine, cu plusurile si minusurile lui. Il luam asa cum e … sau nu.

Ma retrag si eu dar in munca, sa avem cu totii VIETI FERICITE ! Restul… discutii, motivatii, argumente si contraargumente… sunt cacaturi !

Update: dupa unele discutii cu oameni carora nu le voi da numele, pare ca articolul meu poate avea o tenta acuzatorie cum ca cei care se retrag i-ar invinui pe cei care raman ca raman. NU asta am vrut sa spun, cat mai degraba ca unele comentarii de pe Fain POT sugera acest lucru. Da bine, nici nu-s un maestru al exprimarii. Da, stiu, multi termeni incerti pe aici :) Daca acele comentarii NU ACUZA, cu atat mai bine. Dar si daca acuza… o sa pice cerul ? N-o sa pice. In final nu acele comentarii fac subiectul acestui articol. V-am pupat !  

 

16 comments on “Ape tulburi si concursul de poezie de pe Trilema

  • Multumesc, consider ca ai vorbit si in numele meu. Subscriu, rand cu rand, cuvant dupa cuvant la intregul articol.
    Sa ai o viata fericita, meriti ce e mai bun, fiindca esti un om cum rar am intalnit.
    Castigul meu sunt toate poeziile scrise, am acces la ele oricand doresc. Acolo e esenta concursului, ai dreptate.
    Numai bine, Toni.

  • Fiind eu in afara concursului prin alegere, am urmarit totusi intai poeziile si apoi toata tevatura creata. Si ma framanta o impresie pe care prefer s-o pun drept intrebare, ca poate-poate s-o gasi ceva argument sa mi-o rastoarne: imi pare doar mie asadar, sau chiar este ca-n mod ciudat e nevoie de tare multa grija si precautie si invelire a ideilor in ultra-precizari pentru a spune ce ai spus tu aici (lucruri care-mi par de altfel foarte corecte), dar in schimb nu vad deloc precautii, inveliri si griji similare prin exprimarile din prima “bisericuta”?

    Nu m-ar mira nici sa vad ca pana si fraza de mai sus se cheama ca avea nevoie de mai multa “precautie” in exprimare, dar inca mai sper ca nu. Ceva samanta de optimism tot am si eu se pare.

  • Despre pierderea lui Viorel Gaita din concurs,

    Una la mina ca-i cert o pierdere de valoare, nu neaparat in sensul ca o fi Gaita acuma cel mai bun, da’ nici nu-i contestabil ca e printre cei mai buni si se lupta cu sanse la trofeul de cel mai bun daca-si pune mintea. Nu doar pe fain, sau nu doar la concursul asta.

    A doua la mina ca io n-am vazut sa fi fost deplasat sau rau intentionat in critica, de cind l-am vazut pe Internet (si deci nu doar pe fain). A, ca are el asa o perspectiva mai conspirationista, mei, sa fie sanatos. Parca poti sa juri tu sau altu’ si sa demonstrezi ca totul e vizibil si la suprafata in lumea asta. A, ca i-o cam venit sa ma injure pe mine, bine, si mie imi venea sa ma injur fo’ doo dupa o experienta ca aia. Ca-mi trecea a doua zi si invatam ceva din asta, poate, da’ garantat atunci pe loc iti ziceam exact ce sa faci in pizda ma-tii. Sau ma rog, imi, ca sa pastram perspectiva.

    Nu mi-e clar daca el o mai trait vre-odata asa o chestie, nu mi-e clar daca restul lumii a mai vazut sau n-a mai vazut un vagon de mere prima aruncate pentru ca nustiuce virgulita-i in plus sau in minus pe actele de provenienta, da’ ce trebuie inteles, ce trebuie neaparat inteles este ca Romania aia traditionala, Romania aia a “bunului simt” a murit, si n-o mai invie nimeni. Am vrut in Europa, suntem in Europa, vietile noastre vor fi controlate de parametrii contemporaneitatii si nu de amintiri din copilarie.

    Chestiile alea cu “daca-i asa, pai asa moare”, oricit de exotice or fi parind intr-un spatiu al lui “facem sa fie bine” sunt norma, si legala, si profesionala, si de facto nu ca a Europei, dar de-a dreptul a Romaniei. Toti astia care au luat bani de la EU de exemplu, si-acum risca condamnari si tre’ sa aduca bani de-acasa sunt nemultumiti, li se pare ca-s nedreptatiti, ca e o conspiratie, da’ faptu-i simplu : nu au inteles cit de important e cuvintul scris, si cum si o singura virgulita-n plus sau in minus la ce-ai facut tu poate duce la izida unui vagon de mere prima.

    Si va trebui, nu ca va trebui Gaita, va trebui toata lumea si fiecare in parte sa-si gaseasca cumva un nou echilibru in aceasta noua situatie. Vrind-nevrind, pentru ca singura alternativa e izolarea intr-o lume de fantasme, traiul la manasire, un soi de nebunie controlata.

    Asta e.

  • [...] e posibil sa-i scape din vedere faptul ca noi aici nu suntem poeti si nici scriitor, suntem niste blogeri [...]

    A fi bloger e un supraset nu ca al scriitorului, nu ca al poetului, nu ca al omului in general dar de-a dreptul al fiindului. Al Fiindului! A fi bloger inseamna a fi cu o treapta mai sus decit orice alta forma de agregare a materiei in existenta, inseamna a fi cu o treapta mai aproape de masinaria divina.

    Fata cu aceste abisale consideratii, pretentia la menajamente fata de blogar, ca-i blogar si nu altceva revine la absurditati precum “da si tu cu mila ca-i campion de full contact si kick boxing” sau “ce pretentii ai, e Mercedes, de unde siguranta si confort” ? Pai bai pisiiiiiiii… daca de la Mercedes nu pot cere, daca de la campionu’ de full contact nu pot cere, atunci ce sa mai cer de la un sfrijit de scriitor sau de la un Lastun de poet, cantitati neglijabile cum se gasesc ei prin comparatie ? A ?

    • Dar indiferent de parerea mea care-i egal zero tot din punctul meu de vedere, incepand cu mine si terminand cu o mare gramada de oameni toti l-am dorit sincer pe Viorel in juriu. Ceea ce inseamna ca in final nu ne-ar fi deranjat pe nicicare sa ne imbratisam cu stoicism misunea de-a ne ridica “mai sus decit orice alta forma de agregare a materiei in existenta”. Chiar daca poate unii nu ne-am simtit tocmai apti ca spre exemplu mie nu-mi iese sa ma vad ca pe mai mult decat un mazgalitor de biti pe-un blog mic. Dar, pe sistemul in care multi s-or trezit regi la 16 ani si si-au imbratisat soarta, ca “ori suntem ori nu mai suntem”, ne putem stradui, ca nah, daca vreau sa am blog si daca-ti dau si dreptate…asta avem si cu asta defilam. In linii mari, luand-o fix dupa cum zici mai sus, e de bine, ca nimeni nu s-o plans ca ne va juriza Viorel ci din contra, l-am cerut si i-am recunoscut meritele. Plangaciosi pe tema asta n-or fost.

      • Apropo de care chestie,

        Angry at his father, who had long since retired to a contemplative life in southwestern Anatolia, Mehmed II wrote: “If you are the Sultan, come and lead your armies. If I am the Sultan I hereby order you to come and lead my armies.” It was only after receiving this letter that Murad II led the Ottoman army and won the Battle of Varna in 1444.

        Mehmed II avea vreo 13 ani la momentul ala.

  • Comments are closed.

    Follow

    Get every new post delivered to your Inbox.