Despre-un baiat si-o fata – mai mistic de data asta

Ce scriu romanii dimineata pe telefonul mobil in drum spre job, pentru concursurile de poezie . Ia-o p asta !

 

El, vapaie de demon zamislita-n Abis,

Ea, sclipire de inger forjata-n Paradis

Se priveau prin perdeaua de ura nebuna

Dintre ingeri si demoni, dintre Soare si Luna.

Nu se puteau atinge, isi simteau doar privirea

Impotriva a tot ce le soptea firea

Pe cand Tiamat cadea spulberata in ceata,

Pe cand Soarele invata ce-nseamna dimineata.

Pe cand intreg nesfarsitul era negru mister

O coloana de foc s-a ridicat din Iad pana-n Cer

Si mustea Universul de umbre si soapte

Pe fina si-ntinsa pacla de noapte.

Ingeri si demoni racneau in batalie

Se clatina bolta de apriga urgie

Iar stelele mici parca nu mai clipeau

Si stinse, pustii, in adancuri cadeau.

El, demon cu ochi furiosi de vapaie

facea sa curga Lumina din ingeri siroaie

Iar Ea, cu a sa sclipire divina

Arunca demoni de unde n-aveau sa mai vina.

Fum si lumina, intuneric si smoala

Sub ceruri amare cuprinse de boala

Si-au intalnit incruntata si rece privirea

Lacrima patrundea incet nemurirea.

S-au apropiat usor si atingandu-se rece

Simteau cum prin ei o flacara trece

Si absorbind-o au facut legamant

Intre apa si foc, intre Cer si Pamant.

Asa s-a nascut, spun batranii, iubirea

Cu o soapta curata mangaind nemurirea,

Lasand rod in suflet de demon misel

O privire de inger si-o farama de Cer.