binecunoscutul concurs de poezie….we strike again…Polimediaaaa…tra la la
Nisipul dansa cum danseaza,
Ielele-n noapte speriate de zei
Intre dune fierbinti intr-o oaza
Locuiau intr-un cort numai ei.
Pustiu era locul si noaptea pustie,
Doar hiena radea uneori
El o strangea la piept cu tarie
Ca hiena sa nu-i dea fiori.
Si viata-i tinea asa impreuna
De ani multi, traiti linistit
Fara sabie, manie si goana nebuna
Fara cal negru spre razboi indarjit.
Dar iata, tinutul se pornise la lupta
Si emirul ranit, se gasi in desert
Cu oasele frante si cu buza supta
Batut de vanturi, aproape inert.
Noaptea-ncepu sa cada napraznic
Si numai norocul il aduse pe EL
In calea emirului ce se ruga tainic
Ca ginii sa-l scape de moarte si ger.
A doua zi se gasi intr-o oaza
Si fu ingrijit cu atentie de EA
Si ochii pe fata incepura sa-i caza
Cu toate ca ea, nu-l vroia.
Intremandu-se puse gand rau celui care
Il scapase de moarte, de frig si de lei
Si vazandu-se puternic, stapan pe picioare
Isi privi iataganul, maniinu-i pe zei.
Noaptea pandi in intuneric barbatul
Care il despartea de obsesia nebuna
Si isi insangera iataganul
Departe-ntre dune, sub luna.
Durerea fu mare in oaza de vis
Si visul cosmar se facu dintr-o data
Se nastea Iadul incet in Paradis
Si sufletul se facea bucatele in fata.
Emirul pleca cu blestem in spinare
Sa nu aiba parte de soapte fierbinti
Sa cada mereu ofilit din picioare
Linistit sa nu fie, sa-si iasa din minti.
Iar ea a ramas intre nisipuri plangand
In timp ce emirul pleca indraznet
Zambind arogant, aproape razand
Si calcand peste dune semet.
Luni au trecut , ea era tot acolo
Picurand intre dune, singura apa-n desert
Cand nisipul se dadu crud la o parte
Scotand la iveala emirul inert.
Muscasera leii din el la intors
Si nu ajunsese sa-si vada palatul
Zeii se pare, de viata l-au stors
Caci zeii nu iarta niciodata pacatul.
Abia atunci ea se trezi din durere
Si se intoarse in oaza de vis
Asteptandu-l mereu pe el in tacere
Sa vina s-o ia si pe ea-n Paradis.
Îmi vine să te…..pup de dragul poeziei ăsteia.
E minunată, Hai să-mi trăieşti.
multumesc sincer, te tzuka Porku’
chiar super
tu aici ceva cu femeile, ele nu au pic de noroc in poeziile tale. Asta da misoginism!
o fi din cauza sanilor
Porkule, cu rimele stai bine. Ritmul insa scartaie si la tine si e pacat. Uite-ti dau un singur exemplu de cam cum ar trebui sa fie, ca sa sune bine, sa se rostogoleasca. O sa iau o strofa de-a ta si apoi cum as face-o eu. O poezie cu rima are o melodie interioara. Incearca s-o reciti cu voce tare dupa ce ai scris-o.
“A doua zi se gasi intr-o oaza (11 silabe) A doua zi se gasi intr-o oaza (11sil)
Si fu ingrijit cu atentie de EA (12 sil) Si fu ingrijit chiar de ea (8 sil)
Si ochii pe fata incepura sa-i caza (13 sil) Ochii pe fata-ncepura sa-i caza (11 sil)
Cu toate ca ea, nu-l vroia.” (8 sil) Cu toate ca ea, nu-l vroia.” (8 sil)
PS: in alta ordine de ideiEmirul nu i-a facut nimic fetei cu “iataganul?” Ma lesi!
orice astfel de critici sunt mereu binevenite si asteptate si iti multumesc sincer, imi rezulta dificil acum dupa o zi de lucru sa diger informatia dar voi fi atent la aspectele astea pe cat pot. niciodata nu voi fi eu poet, cam scriu cum vine, dupa ureche
iubirea nu moare, dar păcatul trebuie răscumpărat într-un final…
mă bucur cu oamenii de “ureche fină” ca şi tine…
oamenii iubesc happy end-urile, pentru ca in realitate ele tin doar de sansa