Pentru ca am avut o zi lunga si nu mai am nervi pentru scris poezele pt concursul de pe Polimedia, am scris ceva scurt, ciudat si aritmic, asa cum mi-a picat bine.
El o cauta in toate buzunarele sufletului si negasind-o urla,
Ea nu-l cauta.
El obosea sarutandu-i trupul in timp ce ea visand, dormea,
Ea nu-l saruta.
El cerceta cu privirea gradinile cautand flori demne de ea,
Ea nu-l pretuia.
Au trecut zilele, noptile, s-au ofilit florile, o cauta,
Ea nu il vedea.
Au trecut ani, s-au nascut demoni, au pierit dusmani si s-ar fi putut termina asa,
Dar el a intrebat-o timid “De ce nu pretuiesti dragostea mea ?”
Ea i-a raspuns mut, a tacut, i-a pus pe buze un sarut si-a plecat,
Nu l-a mai cautat.
Mormintele lor s-a intamplat sa stea, peste ani, alaturat
Pe -al ei, ca epitaf “te-am iubit”, pe-al lui “ne-am macinat”.
Taci ma ca ie mai buna ca precedenta.
Tot inainte!
mersi frumos da asta-i mere si-ailalta-i pere, nush care cum… asta nu-i tocma pre gusturile mele
Ie buna… Ca-n viata… Si ai onorat ambele sectiuni in timp record. Ar trebui sa fii premiat cumva special.
Ah, de ce nu m-a facut mama Mircea Popesc?!…
lasa Sonia ca-i mai bine asa ca umbla vorba prin targ ca o are mica
Buturuga mica rastoarna caru’ mare… Si limba lumii n-o astupa nici pamantul, tot mai vuieste prin crapaturi…
Stii cum se zice, cand te vorbeste lumea, inseamna ca existi. Ba mai mult, inspiri ceva teama…
Prima e simpatica, dar asta e chiar buna as zice.
venind de la tine … multumesc frumos !
interesanta si plina de inspiratie …
imi place ce promovezi pe blogul tau
Bon, ca si cum ati spune – inima bate pula…sau cum?
pe acolo pe undeva
frumos
multumesc. mai lasa cate un semn al trecerii tale cand si daca mai treci
pai abia azi am dat de tine… te trec in blogroll. te mai urmaresc de acolo
sa fie primit ! toate cele bune !