10 octombrie 2011
Si astazi e tot luni. Cum era si acum o saptamana. Diferenta o face faptul ca acum mi se freaca de pula niste bancnote, dar nu din cele mari, din cele mici. Important este insa ca ele sunt acolo. Lucru care face ca buzunarul sa nu se mai numeasca gol, caci iata, are ceva inauntru. La fel de bine puteam sa umplu acel gol si cu cheile sau cu hartii goale mototolite, doar ca nu m-am gandit. Dar pentru ca iluminarea a lovit iar intr-o zi de luni, de acum nu voi mai avea niciodata buzunerele goale. In alta ordine de idei e luni pentru ca vrea si pentru ca poate, iar eu sunt tot la lucru. Ceea ce nu face ziua de azi mai importanta cu ceva decat cea de acum o saptamana. Decat prin faptul ca am mai trait cu stoicism 7 zile, respirand putin, dupa puteri, din aerul vostru al celorlalti. Asta imi trezeste un ranjet de satisfactie in coltul gurii. Pentru ca sunt o umbra printre voi si aveti voi restul mai putin aer si mai putin loc. Si sper ca intr-o zi va conta si asta va va incrunta fruntile. Si cam atat. Sunt minunatul cetatean al unei minunate tari numite Romania. Si asta ma macina, pentru ca as fi preferat sa fiu minunatul cetatean al oricarei alte minunate tari. Sa spunem … Mozambic, sa nu fim snobi, macar asa am fi stiut o treaba. Dar nu stim, iar eu continui sa fiu aici si continui sa am treaba… deci.. sa ne conformam… pentru inca o zi..
stii.., surprinzator…, dar io nu reusesc sa aseman 2 zile nici macar alaturate, dar mai la o distanta de o saptamana…, azi de ex am devenit vedeta la noul meu punct de lucru, dupa ce in prima zi m-am cunoscut cu paza…., dupa 1 luna ,exact 30 zile, devin vedeta.
suna de la alte firme contractante sa vina paza sa ma scoata de unde eram…, si surprinzator…, paza nu vrea sa vina si sa ma scoata…
cumva te invidiez pt viata ta anosta…, cumva ma simt bine in viata mea neplictisitoare.
daca vrei retete sa iesi din rutina…, nu ezita sa ma intrebi, asta pe langa importanta spargerii “a ceva” zilnic…, adica spargerea cu masura (fiecare cu masura lui).
cumva…cred ca vei gasi o cale (din cele scurte) de a FUTE BUHA si la actualul loc de munca si eventual intro buna zi vei ajunge la concluzia ca tu poti fi prietenos numai intr-un colectiv de o persoana. si-atunci posibil te vei apuca de goblenuri, macrameuri, impletit cosuri de nuiele si cine stie ce alte activitati pretabile unui grup de un om
stii…, demult nu am mai gasit calea de a fute buha la nici un loc de munca… (plecand de la ultimii 9 ani)(pt ca-mi fac treaba cu multa seriozitate), si aici e “un vis”. nu e relevant ce faceam si unde eram cand au sunat altii dupa paza sa vina sa ma ia de acolo, tocmai pt ca nu era nici o regula semnata sau afisata, io eram acolo, e ca si cum mai multi au o sedinta si io intru si-mi iau din cafa lor de pe masa si asist la sedinta lor.., cuminte…, dar important (privind de sus)(de 2 ori in aceeasi zi, pt ca dupa prima faza, pe la 14 cand s-au agitat si au sunat dupa paza care nu a venit, m-am dus si pe la 17 sa vad daca mai au cafa, si bine inteles ca am mai stat si atunci un pic cu ei).
relevant e ca la iesire (pe poarta) cand m-am intalnit cu persoana din colectivul de paza in masura sa dea ordine…., si-o cerut scuze ca l-o sunat pe seful meu si mi-o zis ca: “nu am avut de ales”, ceea ce mi se pare genial. seful meu pt ca ma stie… o inceput sa ma strige prin curte “Vedeto!!!” ,deci… NICI UN STRES !!!
azi probabil au afise pe toate usile de genul: “doar personal autorizat!”
aici gasesc …. “aspecte” absolut monumentale…, nu am cum sa nu ma delectez punandu-i in ipostaze iesite din tipar…, au reactii super penibile…, si asta face TOTUL maxim de amuzant.
sper sa stai pe acolo suficient de mult cat sa avem material sa scriem o carte