Eu, fularul si sfanta aura

Published September 16, 2011 by Toni M.

Iata stateam eu cum stateam si o sfanta aura m-a invaluit pe loc si am simtit atunci ca ma stranguleaza fularul. Lucru curios caci in dulap il aveam inca de iarna trecuta. Am inteles atunci in timp ce strangularea ma ducea inspre lumi multicolore, ca nu-s atat de destept incat sa-mi dau cu parerea. Am decis ca e mai cuminte sa scriu pe blogul meu, sa-mi calce pragul cine vrea, sa nu deranjez alte zari, spatii, orizonturi, sa nu creez ocazii pentru polemici, si nu mai fiu deci, atat de destept in mod gratuit, inutil si spontan.

Ca urmare deci, ma izolez de lume cu fularul aparut de nicaieri in jurul gatului meu. Impreuna ne vom izola in ceruri albastre si vom picta culori nemaivazute, departe de ochii planetei. Fularul mi-a soptit intr-una dintre zile ca oamenii sunt mici si se vad mari, slabi dar se vad puternici, lipsiti de proprietati insa cu un simt al proprietatii cum nici gaina pe ou n-a experimentat inca.

Suntem prea multi si prea destepti si intr-o prea nebuna goana intru recunoasterea calitatilor si meritelor. Suntem in realitate prea frustrati, prea plini de nevoi, prea nefututi si prea pirpirii in toate sensurile pe care le poate lua cuvantul. Imbratisam masti care sa ne apere de adevaratii noi. Avem nevoie de ele, le cautam peste tot, de fiecare data cand suntem importanti.

Sa saracim planeta de un “important” si sa-l legam de patru camile, sa le biciuim cu sete pana or incepe sa alerge in patru zari ducand cu ele importantul, ca pe patru bucati sangerande de carne care sa spuna povestea a ceea ce suntem cu totii cu adevarat.

Nu ma sperie moartea, ma bucura. Este acolo ca sa arate imparatului ca nu este cu nimic mai bun decat cersetorul. Ador moartea. O ador si o iubesc pentru ca a luat cu zambetul pe buze faraoni care se credeau zei, imparati care-si spuneau trimisi ai lui Dumnezeu pe pamant, oameni care credeau ca sunt nemuritori. Ce frumos vom putrezi cu totii intr-o zi, intinsi pe un lemn, devorati din interior. Asta imi umple sufletul de bucurie si ma face sa pot rade tare in fata a orice.

Nu e minunat ? Pentru ca eu … cred ca este !   

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.