12 septembrie 2011
E luni. M-am gandit sa incep jurnalul de fata dintr-un motiv care imi scapa chiar si mie. Ceea ce face totul si mai interesant. Am langa mine un ambalaj de glucoza. Si atat. E luni si sunt la job. Ar fi dragut sa fiu oriunde altundeva dar nu. In concluzie incerc sa-mi completez blogul. In buzunare nu zornaie nici o moneda, nu mi se freaca de pula nici o bancnota. Deci, azi nu bem bere, nu iesim in oras. Maine va fi marti. Adica va fi o zi de luni mascata, mai apropiata de cea de vineri. Nu e minunat ? Crede-ma, este.
si zilele se rostogolesc la fel…, si iatane masurand viata noastra anosta in salarii luate si sparte…, toti avem un ciocanel mic cu care spargem banii…, si tot timpul e la noi…, desigur io am o gama variata de ciocane…, si toate sunt la mine…, dar de aceea am o masura cu care sparg…, ca sa pot sparge zilnic…, ce farmec are daca spargi tot odata?
unii sparg nuci… altii buci…altii inca isi cauta ciocanul… altii sunt ei insisi ciocane… e o lume a diversitatii
dupa ultima numaratoare io cred ca sar (primejdios de mult) din scala propusa, si iatane pasind (timid si cu grija) intr-o lume a diversitatii pe care vrem sa o cucerim…