Buna, vizitatorule !
Daca tot ai ajuns pe blogul meu, ar fi pacat sa nu ramai mai mult. Da-ti un JOIN pe link-ul de mai jos si cunoaste oameni noi, schimba opinii, posteaza, exprima-te LIBER !
Acesta este locul virtual dedicat COMENTARIILOR de orice fel. Inregistrarea se face cu un click.
Micutul Drogo , a ajuns cu bine de la Slobozia la Cluj, dupa un scurt popas in Bucuresti. O calatorie nu lipsita de peripetii nici pentru noi, nici pentru el. Asta pentru ca noi ne-am trezit la un moment dat rataciti undeva pe … soseaua…. Fundeni ! Predestinat ? Nu pana cand am trecut a doua zi pe langa Fundulea ! De acum da, deja ne dadea cu virgula.
Dar in final, a ajuns cu bine si pot spune dupa prima zi ca a meritat. E deosebit de inteligent si pentru ca nu este om se va bucura de sinceritatea mea neconditionata.
Micutul are caracter. Are personalitate. Nu poate fi prostit si chiar daca e in postura de a fi dominat, el incearca. Incearca sa intoarca foaia, nu se lasa. Are calitatile pe care speram sa le gasesc in el desi stiu ca imi va da mult de lucru.
Am vrut sa vi-l prezint, vi l-am prezentat, sunt inca obosit din cauza drumului facut intr-un timp atat de scurt, maine e zi de job… va doresc deci O DUMINICA FRUMOASA !
Azi la ora 22 voi urca din Cluj intr-un autocar. El trebuie sa ajunga la Bucuresti. Apoi merg spre Slobozia sa-mi revendic de acolo cainele mult dorit. Sincer, am indoieli ca voi ajunge intreg. Ma simt neajutorat fara Bocul-Lopatar care sa ma scoata din ghiarele mortii albe. In fata unei asemenea incertitudini, ma predau. In cazul in care mierlesc, coltesc, perisez, va rog sa-mi impartiti posesiunile lumesti in cele 4 zari. Pe mormantul meu sa scrieti un “1/2″ si sa va veseliti si sa beti 3 zile si 3 nopti caci iata, asta mi-as dori. Tineti pumnii ! Poate totusi reusesc sa ma si intorc.
… poate nu
Am purces. Am inregistrat trei chestii. Experienta vine cu timpul. Sunt inregistrate la prima strigare, cum le-am citit asa le-am inregistrat, m-am poticnit ici colo, mi-au intrat clienti in magazin cand inregistram…am disimulat cum am putut, eram la job, nu aveam timp sa le …elaborez. Urmatoarele vor fi cu siguranta mai reusite dar pentru moment, asta avem si cu asta defilam.
Auditie placfuta !
1. EXORCISM
Unii dintre voi vor sustine cu nesimtire ca nu, insa eu va asigur ca toti avem cate o gaura in cur. Asa-i designu’. Si probabil ca in copilaria marea majoritate v-ati jucat cu seringi din plastic prin care improscati apa in ochii celorlalti copii care nu aveau spre exemplu cu ce sa riposteze. Ei bine… asa cum apa se concentreaza in jet prin gaurica mica a seringii, sub presiunea podului palmei, tot asa se concentreaza ditamai fortele fecaliere prin sfincter in momentul defecarii.
Eu am identificat doua categorii mari de defecacare. Defecare normala, sau altfel spus… natura te cheama, te duci la buda, te caci, te stergi, tragi apa, te speli pe maini si pleci. Si defecare exploziva…. aceea care din varii motive nu poate fi normala. Despre cea din urma as dori eu sa va vorbesc in minunatul articol.
Sigur ca fiind comozi din fire preferam sa ne cacam normal. Sa fim calmi, linistiti, ba chiar sa inventam cine stie ce noua masinarie de razboi de pe buda plimband un creion pe o foaie. Uneori insa, parcele au alte planuri.
Stiti cum e “cand stii ca trebuie musai” ? E foarte simplu. Oriunde te-ai afla, orice ai face in acel moment fie ca imparti o sampanie cu un porno star intr-o camera de hotel de 5 stele, fie ca esti in zapada si tragi dupa tine un carucior plin cu fiare vechi, timpul se comprima intr-un punct. Ochii ti se bulbuca in cap si tind sa sara din orbite si tot felul de calculatii altfel inexistente isi fac loc in mintea ta care isi concentreaza toata inteligenta intr-un singur punct: un loc unde sa poti sa te caci !
Si atunci lasi orice. Atunci cand se intampla intr-un loc decent e perfect, lucrurile se rezolva cu tragerea apei. Dar in cele mai multe dintre cazuri, asemenea evenimente tind sa se petreaca atunci cand esti cel mai departe posibil de un loc retras, ascuns, unde sa te poti caca in voie.Ochii tai se uita dupa tufe ferite de priviri indiscrete, dupa ziduri de beton, dupa terenuri de fotbal abandonate, dupa tomberoane destul de inalte incat sa te faca pe tine sa pari mic. Te uiti chiar si dupa plante cu frunza destul de lata caci evident, nu umbli cu hartie la tine.
Nu o singura data mi s-a intamplat la volan. In acel moment toate semafoarele erau pentru mine verzi. Nu o singura data mi s-a intamplat sa ma aflu atat de departe de casa incat aveam nevoie de pasaport ca sa ma intorc. Dar cel mai suparator a fost cand, de fiecare data cand ma aflam departe si natura ma binecuvanta cu astfel de “news-uri”… dupa ce incepeam un maraton spre casa care l-ar fi facut pe bietul alergator de la Termopile sa plece capul in pamant… ma intalneam pe drum cu toti prietenii buni pe care nu-i mai vazusem de J-de luni. Strangeri de mana, intrebari formale…de mama, de tata, de job, de studii, orice fel de intrebari se pot pune intr-un orice fel de alt moment si chiar la telefon ca si pana atunci. Si doar daca ai noroc, daca mai putem vorbi despre asemenea indepartate notiuni, poti incheia dupa 5 minute pretioase pierdute cu un “scuze… scuze da’ te sun…trebuie sa fug… eram deja in intarziere !” Si da… erai !
Ajungi in casa scarii, abia reusesti tremurand sa suni la sonerie… auzi pasii..cineva vine sa iti deschida usa… si daca ai cheie oricum ar fi fost greu sa nimeresti gaura, secundele se fac ore…usa scartaie… se deschide.
Miraculos, simtul ratiunii isi gaseste iarasi culcus in mintea ta pana atunci canalizata pe o singura chestie. Calmul se reasterne in tine. Nu mai trepidezi. Te indrepti sigur spre baie, cu pasi domoli. Fiziologic te simti minunat… curios cum o usa deschisa si siguranta unei iminente cacari decente iti poate indeparta intr-o clipa toate transpiratiile. Apesi puternic pe clanta usii de la baie …si … surpriza.
E inchisa usa si o voce sparge tacerea de undeva de dincolo de lemn:
“Cine e ? Fac baie !”
Sa ma fac din capul locului bine inteles. Pe teritoriul tarii noastre se intampla in acest moment drame. Nu am folosit un cuvant mare ca sa sune bine. Chiar drame se petrec sub nameti in prea multe localitati ingropate in fapt in incompetenta autoritatilor inainte de-a fi ingropate in omat. Sunt perfect de acord ca acest fenomen merita in aceste zile o atentie sporita. Dar a mediatiza un fenomen pentru a ignora total un altul mi se pare o mare si suprema magarie. Ce ma nemultumeste mai exact ?
O dau iar ACTA … caci iata despre asta este vorba in articolul de fata, ce sa fac… ?
Simplu… am fost la proteste. Am fost unul dintre cele cateva sute de oameni… zic unele voci ca aproximativ 2000 aici in Cluj… o fi, n-o fi, nu am numarat. Ideea e ca am fost MULTI. Si am spus intr-un glas NU ACTA. Am purtat acele masti nu pentru a ne ascunde identitatea ci ca pe un simbol al unui glas comun, unitar. Unii le-am purtat pe figura, altii pe ceafa, altii pe maneca de la haina, altii deloc. Insa ceea ce ne-a adunat la protest a fost mesajul: NU VREM ACTA.
Au aparut tot felul de voci promovand cu nesimtire mesaje de genul “ia la astia, vor sa faca download”. Am sa rog respectivii sa imi ia pula in gura, dar numai dupa ce imi provoaca erectie gandilandu-mi o buna perioada scrotul cu limba. Din 2000 de oameni nu toti 2000 vin sa protesteze fara sa stie ce inseamna cu adevarat ACTA. Categoric marea majoritate nu au nevoi legate de download si alte chestiuni puerile. Marea majoritate spun NU puterii absolute concetrate intr-o singura mana. NU invaziei vietii personale ! Nu dorim sa ne fie incalcate drepturi elementare cum ar fi dreptul la libera exprimare ! Nu dorim o cenzura a Internetului. Nu dorim legi formate in secret. Si … cititi… caci ACTA nu se limiteaza la online.
Ei bine, intors de la acel protest, care a avut loc in simultaneitate cu altele din tara, m-am asteptat sa vad la TV niste reactii. Niste talk show-uri, niste “valuri”. Dar nimic. A fost ca si cum nu s-a intamplat. S-au difuzat stiri scurte, legate mai mult de protestele din Europa decat de cele din Romania, stiri fugitive ca si cum evenimentul in sine ar fi fost lipsit de insemnatate si n-ar fi meritat sa se bucure de prea multa atentie. Toti ochii erau pe nametii patriei.
Nu imi pare normal. Imi pare o magarie. Atata tot. Am dreptul sa-mi exprim parerea da ? OK, asta tocmai am facut. Sunt DEZAMAGIT DE MASS MEDIA !
Tot pe vremea cand eram holtei, aveam un mod simplu de-a lua decizii simple. Aveam o moneda. Pe o parte scria YES si pe cealalta scria NO. Cu litere mari, clare, ca nu cumva sa existe loc de confuzie. Mi-am adus aminte acest detaliu al tineretii mele pentru ca zilele trecute am dat intamplator peste moneda cu pricina. Da, inca o mai am. Nu i-am mai atribuit insa de ani multi aceeasi greutate. Si nu prea stiu de ce. Nu e ca si cum orice decizii am lua in viata ele s-ar baza oricum pe nimic ? Adica.. daca stau putin sa aprofundez ideea, parca treaba cu moneda avea logica ei. Un prieten mic si rotund pe care sa dai vina. In prima faza imi aduc aminte ca nu mi-a fost usor sa respect deciziile dictate de moneda. Cumva dupa ce primeam raspunsul asteptat, ma iluminam si vroiam sa fac exact opusul. Indiferent care ar fi fost intrebarea, indiferent care ar fi fost raspunsul. Apoi a devenit tot mai usor sa-mi tin cuvantul. Cred ca asta m-a ajutat sa inteleg ce lupta ai de dus atunci cand iti doresti sa te disciplinezi. Moneda cu pricina m-a insotit ani multi.. nici nu stiu cati.. oricum peste zece. O mai pastrez o vreme, trebuie sa existe undeva un subconstientul meu un motiv pentru care inca o mai am.
